Aniversare

Acum trei ani (fix) începeam a vă povesti despre mediocritatea unei vieți obișnuite, constrânse la banal și totuși purtând povara grea a unicității. Vă povesteam implicit despre mine, așa cum mă descopeream eu a fi, cu angoase, temeri, puncte slabe, nervi îndărădnici, priviri piezișe și gânduri turbulente. Vă povesteam explicit despre alții, pe care nu-i cunoșteam decât printr-o privire sau un cuvânt, un nume pe un afiș sau un chip într-o fotografie. Vă țineam la curent cu filmele și cărțile pe care am reușit să le ating, cu locurile și oamenii în brațele cărora m-a trimis întâmplarea. Vă cunoșteam timid, în spatele unui monitor, agitând un șoarec de plastic și căutându-mi cu el punctele slabe sau forte.

Au trecut trei ani de când vă scriu, de când vă povestesc, de când vă iau cu mine în călătorii, de când tăiem banalul în patru. 582 de materiale, peste 2200 de comentarii, 40 de urmăritori prin Google și 45 prin Facebook, peste 50 000 de vizite. Dicționarul nu este un blog celebru, nici cu trafic de invidiat. Nu câștigă bani și nu face reclamă dincolo de recomandări culturale. Se bucură însă de fiecare dată când unul dintre vizitatorii lui revine, zâmbește sau își lasă aici un gând. Și este recunoscător tuturor celor care au consumat o secundă din viața lor cu el. Le cere iertare tuturor celor care consideră că a fost o secundă pierdută și promite că se va strădui mai mult pentru cei care cred că au câștigat secunda respectivă.

Și pentru că tot suntem la ceas aniversar și de posibilă răscruce, v-aș cere cu prețuire o părere: Spre ce anume ați prefera să îndreptăm discuțiile Dicționarului? Fie că este vorba de cărți, literatură, muzică, evenimente, cinematografie, fotografie, atitudine urbană și nu doar, samd.