Astrogramă

La naiba cu zodiile, ursitoarele și genele. La naiba cu planetele și istoria și tot ce s-a adunat în ziua aceea de iarnă, ziua care m-a născut. La naiba cu cei care au decis să fiu așa și nu altfel, cu cei care nu au întrebat și nu au socotit că am să te întâlnesc. Din lipsa lor grosolană de atenție, noi doi, născuți din zile de iarnă diferite, ne rătăcim acum prin bezna unei ierni comune. Eu, o bezmetică, un uragan de vorbe și mișcări, mă învârtesc cu disperare, fără a reuși să înaintez un pas. Mă frământ de mama focului și nu reușesc să generez decât un palid curent rece menit să alunge orice urmă de fierbințeală. Tu, solid, nemișcat, imperturbabil, îți iei rolul în serios și nu te abați o clipă de la drumul tău. Împiedicat de rațiunea ta, decorul a înlemnit. Doar eu reușesc mereu să-ți stric stabilimentul liniștit. Doar vorba și curentul meu stupid îți strică munca de atâția ani. Doar morișca mea nestăvilită te face să tremuri, să te încrunți, să te încăpățânezi. Și-atunci, îmi întorci spatele dur și nu mă mai privești în ochi o vreme. Iar eu, disperată și înnebunită de gândul că nu te vei mai întoarce spre mine, mă învolburez în gânduri, mă împiedic în brațe și mă umplu de lacrimi. La naiba cu ziua care m-a făcut ventilator, la naiba cu ziua care te-a făcut presse-papier. Cum nu s-au gândit stelele că ne vom întâlni? Doar se spune că ele știu totul dinainte. Și cât te mai iubesc, dragul meu înmărmurit pe-un teanc de hârtii importante.