Zile de vară..

Când toți prietenii îți sunt plecați în vacanță, când orele de muncă se scurg mai greu, când căldura te ademenește cu lene.

Când apa rece urcă la rang de șampanie, înghețata de fructe e cel mai bun tort de ciocolată și umbra grădinii cel mai dorit loc.

Când parcul devine neîncăpător, bicicletele prea multe, asfaltul se topește în smoala incipientă, tocurile nu mai fac zgomot, fustele nu se mai mișcă în vânt.

Când munții forfotesc de lume, când marea se revarsă de oameni, când singurătatea arde mai tare, când drumurile sunt pline, mașinile prăfuite, nisipul acoperit de cearceafuri.

Când amintirile sunt singurul subiect de conversație, fotografiile proaspete umplu albume, telefoanele spun doar cât de departe ai ajuns.

Când dorul de tine mă arde și nici o cremă de protecție nu-și face efectul, când sufletul mi-e înăbușit de amintiri și dorințe, când scrisorile și vorbele nu mai sunt destul, când răsăritul mă găsește prea departe.