The best exotic Marigold Hotel (2012)

N-am mai văzut de prea multă vreme un film atât de consistent, de bogat în simboluri, de învățăminte, de firesc. Un film ca viața și un răspuns la multe întrebări. Un răspuns pe care, din păcate, îl aflăm după ce am irosit prea mult timp. Un film cu umor și tristețe, jucat cu atâta naturalețe de parcă te-ar transforma într-o albină care-și bagă nasul în viețile unor oameni necunoscuți.

The best exotic Marigold Hotel este povestea a șapte personaje în căutarea unui loc liniștit care să le bucure zilele bătrâneții. Aleg India, din diverse motive, și pleacă în aventură cu emoții, temeri și dor. Lasă în urmă o viață sau încep una noua, cum vreți să vedeți lucrurile. Nu este nici pe departe povestea deprimantă a unor oameni care se apropie de sfârșitul vieții, să nu vă lăsați păcăliți de aparențe. Este o poveste plină de bucurie, de alegeri, de soluții. Este o poveste care îndeamnă la viață, la zâmbet, la împlinire. Visele nu mor, dacă noi suntem atenți să le menținem în viață.

Sunt multe de învățat din acest film și mă bucur că încă se mai fac filme cu substrat, în care încape și un pic de filosofie și un pic de gândire. Mi-a făcut plăcere să revăd actori poate mai puțin mediatizați, dar atât de implicați: Judi Dench, Maggie Smith, Tom Wilkinson, ș.a.