Replica asta mi-a rămas în minte dintr-un banc legat de turismul în Australia. Un potențial turist întreba cum se poate ajunge din Anglia în Australia, fără a implica avioane, și orarul exact al rutelor de autobuze și trenuri existente. Operatorul australian al agenției de turism răspundea „Cumva ultimul tău sclav a murit?” Un fel de radio Erevan în variantă australiană.
În ultima vreme, replica îmi ajunge insistent pe limbă. Constat, fără să vreau, că deschid ușa clădirii în care lucrez pentru un lung șir de oameni care nu au răbdare să ies și se bucură de un ușier neplătit. Schimb becuri pe casa scării, curăț mese prin cafenele, închid ușa de la lift rămasă deschisă cine știe de când, aranjez hainele probate înapoi în rafturi. Dar poate sunt doar întâmplări obișnuite, iar eu mai cârcotașă ca de obicei.
Îmi place să cred în egalitate, chiar și în defavoarea cavalerismului. Dar nici să adun resturile tuturor parcă nu îmi vine. Aplic aceeași egalitate în viața de zi cu zi, la servici și în familie. Când colegii îmi solicită ajutorul, nu dau bir cu fugiții. Când se așteaptă să fac eu treaba aia nesuferită și monotonă pentru ca dânșii să aibă liber la creație, parcă nu mai sunt așa drăguță. Cât timp fișa postului e aceeași pentru toți, fiecare își vede de rufele lui murdare. Principiul meu nu ține cont nici de vârstă sau statut social. Dacă nu te cunosc, fie că ai 20 de ani, fie că mi-ai putea fi bunic, fie că ești vânzător în piață sau director de bancă, în fața mea ești un „dumneavoastră” care merită aceeași atenție. Nu mă aștept să am în permanență un gunoier pe urme care să adune lucrurile de care m-am despărțit pe stradă. Dar nici să-ți țin în poală sticlele de plastic pentru că scaunul de metrou e prea neîncăpător pentru toate lucrurile tale.
Avem o mulține de proverbe legate de echilibru: „Ce dai, aia primești”, „Ce ție nu-ți place, altuia nu face”, „Cine sapă groapa altuia, singur va cădea în ea”, și multe altele. Totuși, observ că traversăm o epocă a egoismului și tot mai puțini își pun problema reversului medaliei.
vineri, 19 octombrie 2012
Cumva ultimul tău sclav a murit?
Etichete:
atitudine,
căutare,
contrasens,
educatie,
efect,
gunoi,
responsabilitate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Etichete
atitudine
(312)
viata
(297)
fotografii
(296)
recomandare
(213)
timp
(133)
proza scurta
(131)
dragoste
(127)
jurnal
(106)
căutare
(103)
video
(101)
literatura
(98)
recenzie
(96)
dorinta
(89)
peisaje
(80)
amintiri
(78)
Despre locuri si orase
(77)
călătorii
(75)
roman
(69)
film
(64)
feminin
(62)
eseu
(60)
contrasens
(56)
Bucuresti
(54)
România
(53)
poezie
(51)
muzică
(46)
portret
(44)
poveste
(44)
instantaneu
(43)
primavara
(39)
sarbatoare
(39)
Tams
(37)
copilărie
(36)
animale
(31)
vacanță
(31)
educatie
(30)
incredere
(29)
toamnă
(29)
campanie
(24)
turism
(24)
targ
(23)
aniversare
(22)
arta
(19)
concert
(19)
propunere
(18)
relatii
(18)
Adena
(17)
muzeu
(16)
responsabilitate
(16)
animatie
(15)
expozitie
(15)
joc
(14)
colectie
(13)
voluntar
(11)
model
(10)
Cortázar
(8)
Simone de Beauvoir
(8)
Milan Kundera
(7)
ReUseMe
(7)
Mihail Bulgakov
(6)
Kawabata
(5)
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.
Arhivă blog
-
►
2015
(72)
- ► septembrie (6)
-
►
2014
(147)
- ► septembrie (11)
-
►
2013
(180)
- ► septembrie (15)
-
▼
2012
(210)
-
▼
octombrie
(18)
- Valuri
- Portret (XIV)
- Pablo Neruda - Ramura furată
- Julio Cortázar – Armele secrete
- Nouă vieți
- Pasenţa
- Dorință
- Cumva ultimul tău sclav a murit?
- Dor de vară - by Tams
- Mihail Bulgakov – Cupa vieții
- Despre direcție
- Ion Minulescu - A XI-a poruncă
- A fost odată, ca-n povești.. by Tams
- Portret (XIII)
- Charles Leirens - Inteligența privirii
- The best exotic Marigold Hotel (2012)
- Despre locuri și orașe - Brașov
- Epopeea memoriei
- ► septembrie (17)
-
▼
octombrie
(18)
-
►
2011
(217)
- ► septembrie (18)
-
►
2010
(192)
- ► septembrie (17)
Mai am si eu momente din astea de revolta. Ma infoi, izbucnesc si dupa un timp ma linistesc.
RăspundețiȘtergere:)
In masura in care pot, imi vad de-ale mele. Ce am invatat in plus, a fost sa pun limite, sa " desenez " clar granite - adica spun ca nu, chiar nu e ok sa se intample anumite lucruri. Iti dai seama ca nu ma astept sa aiba cineva vreo revelatie din asta ori sa-l mustre constiinta si sa se indrepte instant :) Dar na :)
Stiu ca a spune 'nu' iti face bine, chiar daca nu esti luat in seama. Mi s-a intamplat zilele trecute sa-mi puna nenea de la benzinarie ce benzina a vrut el, fara sa ma intrebe. Am oprit alimentarea si i-am spus ca nu mi se pare normal sa ma ajute fara sa ma intrebe ce vreau. A ridicat din umeri si mi-a raspuns ca daca am oprit acolo insemna ca vroiam benzina si ca cea pe care a pus-o el e buna. Nu mai puteam sa scot ce pusese in rezervor, asa ca am platit 2,4 litri si am plecat la alta benzinarie. Mai mult m-am incurcat, dar macar am ripostat :)
ȘtergereHi, hi, cred ca esti prima persoana despre care am auzit sa cumpere 2, 4 litri de benzina :) :)
ȘtergereEu zic ca ai procedat f bine :)
Si pe mine m-a distrat bonul cu 2,4 litri :) Macar cu distractia m-am ales..
Ștergere