Portret (XIV)

Printre oamenii zgribuliți de pe stradă trece nepăsător. Dârdâie sub pătură, cu geamul larg deschis, ca să asculte muzica ploii. Mângâie zăpada cu mâinile goale, roșii de frig, și zâmbetul lui ar putea topi zece zăpezi. Își înmoaie picioarele în apa rece de munte și țopăie fericit, ca un copil care știe că face o poznă. Curios, nu mănâncă înghețată, de parcă ar fi vreun afront adus frigului. S-a născut cu flori de gheață la ferestre și privește cu încredere fiecare nor care i-ar putea dărui fulgii mult așteptați. Îl găsiți ușor în mulțime, cu fularul desfăcut, fără mănuși, cu fața roșie ținută cu mândrie în vânt și cu ochii aprinși de o bucurie lăuntrică. Iubește frigul.