Alice in Wonderland (2010)

Uneori, când fugi de ceva, nimerești într-o gaură de iepure ciudată. O gaură fără fund, în care lucrurile zboară aiurea, nu ai de ce să te agăți, iar gravitatea își face de cap. Aluneci o vreme prin ea, paralizat, uimit că totuși poți respira. Din când în când, vezi pământul și-ți faci speranțe că îți va opri căderea, dar constați repede că era doar o cotitură și căderea continuă. În cele din urmă te tezești pe pământ. Unul aparte, în care nu recunoști nimic, în care nu-ți trebuie nici mâncare, nici haine noi, în care oamenii par nebuni, animalele vorbesc și cărțile de joc vor să te ucidă. Îți tot spui că e doar un vis, că te vei trezi curând din coșmar, dar rănile dureroase te fac să te îndoiești că ceea ce ți se întâmplă nu e real. Alergi speriat, căutând o ieșire, accepți să faci cele mai năucitoare lucruri, te transformi, te lupți cu balauri, te agăți de fiecare poveste fără noimă pe care o auzi, sperând că vei găsi o cale de scăpare.

Uneori, povestea se termină cu bine. Sunt cazuri însă când nimeni nu i-a mai văzut vreodată pe cei căzuți în gaura de iepure. Sunt și cazuri în care s-au întors nebuni, încurcând realitățile, și căutând până la sfârșitul vieții ieșirea.