De Crăciun

Pentru cei care m-au făcut și nu s-au plâns o clipă. M-au întâmpinat zâmbind, cu lacrimi în colțul ochilor, mângâindu-mă stins să nu cumva să mă vatăme. Pentru cei care m-au făcut să râd pentru prima dată, mi-au șters lacrimile și mi-au ajutat pașii să-și găsească o cale. Pentru cei care mi-au ținut mâna ca să pot scrie. Pentru cei care mi-au spus povești, m-au învățat să visez, să sper, să cred. Pentru cei care m-au învățat să mă rog și să mă închin. Pentru cei care m-au iubit încă dinainte de a fi eu. Pentru cei care m-au iubit și după ce m-au cunoscut. Pentru cei care m-au îmbrățișat când mi-a fost mai greu. Pentru cei care m-au ținut de mână o viață și când viața s-a terminat au refuzat să mă lase singură. Pentru cei care au plâns din cauza mea, pe care i-am rănit, pe care i-am nedreptățit. Pentru cei pe care i-am părăsit. Pentru cei pe care i-am făcut să păcătuiască urându-mă. Pentru cei pe care i-am făcut să sufere iubindu-mă. Pentru cei care au plecat și pentru cei care au rămas. Pentru cei care n-au mai venit. Pentru cei pe care nu mai pot să-i îmbrățișez. Pentru cei de care mi-e dor. Pentru cei fără de care nu pot să trăiesc și care mă țin de mână de dincolo de lumi. Pentru cei care-mi zâmbesc dimineața și care mă sărută seara. Pentru cei pe care-i aștept. Pentru cei pe care-i iubesc. Pentru cei care mi-au lăsat urme pe inimă. Pentru cei care m-au învățat să gândesc, să vorbesc, să simt. Pentru cei care-mi sunt aproape și pentru cei care-mi sunt departe.