Milan Kundera - Insuportabila ușurătate a ființei

În ultima vreme mi-au atras atenția tot mai des cărțile lui Milan Kundera. V-am povestit deja despre 'Lentoarea' și 'Ignoranța'. Mi-ați trezit curiozitatea pentru 'Insuportabila ușurătate a ființei' și, în treacăt, am agățat 'Valsul de adio' și 'Iubiri caraghioase'.

Mă scufund într-un univers Kundera cu atâta plăcere și interes încât mă întreb cum a reușit un singur om să nască lumi atât de diferite și totuși asemănătoare. Regăsesc personajele în diferite ipostaze și mă surprind de fiecare dată cu alte calități, cu alte decizii, cu alte gânduri. 'Valsul de adio' este un fel de Agatha Cristie într-o stațiune cehă de tratament, în timpul transformărilor comuniste (până acum aceasta este una dintre constantele scrierilor lui Kundera, nu poate uita acel regim și transformările sociale pe care le-a indus). Plină de umor, de savoare, de substanță. 'Iubiri caraghioase' este o colecție de povestiri scurte, de tipologii umane creionate cu umor și îndrăzneală. Poate fi un manual de relații eșuate, un carusel de intrigi, minciuni, sentiment, absurd, ironie, noroc.

Despre 'Insuportabila ușurătate a ființei' trebuie vorbit separat. Îmbină atât de multe planuri încât și despre nivelurile ei interne ar trebui vorbit separat. Filmul din 1988 a ales impactul invaziei rusești, urmare a Primăverii pragheze, asupra vieții protagoniștilor, apoi exilul, întoarcerea, refuzul colaborării și decăderea, ascunderea, refugiul. Întrebarea care răzbate din film este 'cum ar fi fost dacă?' Dacă n-ar fi fost întâmplarea, dacă istoria s-ar fi scris altfel. Dar 'Insuportabila ușurătate a ființei' este și un roman al intimității, al dragostei în cele mai ciudate și neînțelese forme ale ei. Este un roman al sufocării și al eliberării, al conștiinței și al lipsei de scrupule, al greutății și al ușurătății. Indiferent dacă îl veți considera plăcut sau nu, real sau pură imaginație, 'Insuportabila ușurătate a ființei' va fi sigur fascinant.

Când am să temin de citit toate cărțile lui Milan Kundera am să le iau de la început. Sunt atemporale și mi se potrivesc ca o mănușă. Dacă citind 'Lentoarea' izbucneam la fiecare 2fraze, aprobându-l zgomotos, descoperirea 'Insuportabilei ușurătăți a ființei' m-a implicat în procese mult mai profunde, de introsecție și analiză. Sunt oare o Tereza sau o Sabina, un Tomas sau un Franz, mă înalț din greutatea ființei umane sau mă zdrobește ușurătatea ei?