Despre locuri şi oraşe - Castelul Corvinilor

Am ajuns în Hunedoara pentru a descoperi Castelul Corvinilor, poate cel mai frumos castel de factură gotică din România. Oraşul mic mi-a părut lăsat în paragină, fiindcă am văzut foarte puţini oameni pe străzi şi m-a copleşit imaginea dezolantă a combinatului siderurugic părăsit, bântuit de ciori şi înnegrit. Am aflat că o parte din el ar fi fost preluată de ArcelorMittal şi că o mică parte din locuitori încă lucrează acolo, dar sunt trimişi des în şomaj tehnic.

După sumbra plimbare prin oraş, am ajuns la minunatul Castel al Corvinilor, devenit resedinţa unui strălucit rege al Ungariei medievale, Matei Corvin. Monumentul este impresionant prin diversele stiluri de construcţie, dar şi din punct de vedere arhitectural şi militar. Construit în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara, castelul a suferit diverse transformări de-a lungul secolelor prin adăugarea unor turnuri şi a unor camere de onoare. Este o reşedinţă feudală, dar şi un punct strategic întărit, prevăzut cu turnuri, bastioane şi un donjon.

După ce am trecut un pod de lemn peste albia unui pârau şi am intrat în curtea castelului, am avut impresia că m-am întors în timp. Lângă capela zidită în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Legendele spun că ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă, dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ţinut de cuvânt. Se spune că inscripţia de pe zidul fântânii înseamnă « Apă ai, inimă n-ai ».

Mi-am lăsat imaginaţia să zburde admirând Turnul nou de poartă, apoi am deschis o uşă masivă de lemn în spatele căreia se află vechea închisoare (unde se zice că ar fi fost întemniţaţi Vlad Ţepeş şi Gheorghe Doja). În stânga, am găsit Loggia Matia unde se află pictura referitoare la legenda corbului de la care se zice că îşi trag numele urmaşii lui Ioan de Hunedoara, apoi Camera de Aur, în care este adăpostită expoziţia “Obiecte din colecţiile Muzeului Castelului Corvinilor, Hunedoara”.

Urc la etajul superior al Turnului nou unde se află Camera Domniţelor. Traversez Scara spirală şi dau de Sala Dietei construită în stil gotic târziu, în cea de-a doua etapă a lucrărilor lui Iancu de Hunedoara, având medalioane pictate pe pereţi (printre ele se găsesc şi portretele domnilor Matei Basarab din Ţara Românească şi Vasile Lupu din Moldova).
Legendele spun că cei găsiţi vinovaţi în Sala Dietei erau puşi să treacă prin « groapa coaselor », o groapă adâncă de 8-10 m, prevăzută cu un sistem mecanic pe bază de scripeţi care punea în mişcare mai multe coase. Nimeni nu mai ieşea viu de aici. Un alt loc de groază era « groapa leilor », unde erau de fapt urşi înfometaţi sau lupi gata să-i sfâşie pe cei trimişi la moarte. Este interesant faptul că gropa animalelor se află chiar sub fereastra Camerei Domniţelor, la rădacina Turnului Buzduganului (cel cu cavaler în armură înfipt în vârful turnului).

Mă îndrept spre ieşire pe scara de piatră care conduce la etajul Turnului Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrano, un vestit călugăr de la curtea castelului). Urc apoi prin partea dreaptă la al doilea etaj al Palatului sudic, în camerele folosite în secolul al XVIII- lea ca birouri pentru Administraţia minelor de fier din Munţii Poiana Ruscă.

Sala Cavalerilor se află în latura vestică a castelului la parterul Palatului Mare şi este împărţită în două sectoare de un şir de coloane octogonale. Pe vremuri, servea ca sală de mese la ocazii festive sau ca sală de judecată şi întruniri pentru nobili, după model german. Astăzi se poate admira aici o frumoasă colecţie de arme şi armuri medievale.

Închei acest tur imaginar prin a vă ruga să încercaţi să vă imaginaţi că v-aţi întors în timp, în vremurile Corvinilor şi al domniţelor, şi să parcurgeţi cele 42 de încăperi, cele două terase şi cele două poduri ale Castelului Corvinilor (aproximativ o suprafaţă construită de 7000 metri pătraţi) în linişte, gustând istoria.