1 decembrie 2010

1 decembrie 2010. O zi liberă în mijlocul săptămânii, prima zi de iarnă adevărată, cu temperaturi negative, lapoviță, întuneric. Ce altceva mai poate fi ziua de 1 decembrie? Patriotisme false combinate în emisiuni de televiziune cu iz românesc autentic. O paradă de paradă, primită de puțini cu entuziasm și de mulți cu sprâncene ridicate a nemulțumire: că prea se cheltuie, că de ce au blocat străzile, că uite-i cum se afișează când țara e la necaz. Sarmale, fasole și cârnați, țuică sau vin fiert după plac, prin locurile publice, din mila primăriei. Dezbateri lungi pe toate canalele media, pe bloguri, prin ziare, despre ce înseamnă să fi român, ce semnificație mai are ziua națională, reportaje lungi cu oameni realizați în străinătate care duc bunul renume al țării. Până la urmă ce semnificație mai are ziua națională a unei țări în care tot mai puțini doresc să rămână? Ce mai este o țară care nu reușește să ofere posibilități, care pică cele mai elementare examene de bun simț, care se lasă pe mâna oricui îi promite un viitor prețios? Sarmale, mici, afumătură și brânză în scoarță de brad? Câteva mânăstiri, o deltă unică în Europa, munți și 2 autostrăzi mediocre? Ce a mai rămas din gloria pe care istoricii au înghesuit-o cu spor în manuale? Cât a folosit participarea la niște războaie în care am fost doar pioni, fără absolut nici un drept de decizie? Cui îi mai pasă că pentru câteva clipe ne-am crezut independenți, integri și liberi? Mâine va fi o zi complet diferită, în care ne vom întoarce disprețuitori la „ce vrei, doar e România”, „așa-s românii.. „ și alte vorbe ascuțite, adevărate și dureroase. Ne vom împinge din nou prin autobuze, supărați că suntem prea mulți, ne vom înjura din nou pe la colțuri și ne vom scufunda din nou în cele mai imbecile și nerușinate ziare. Dar azi suntem români! Ne batem în piept cu pumni mândrii, urmași ai lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu și Alexandru Ioan Cuza. Azi suntem urmașii eroilor care au crezut că pot schimba ceva, ale celor fără noroc care au murit în decembrie '89 visând la libertate, suntem copiii țăranului care a iubit pământul sacru. Mâine scuipăm pământul, ne batem joc de libertate și uităm eroii scrijelind pe monumente numele nostru. Ce mai înseamnă o țară când oamenii ei sunt doar păpuși cu sfori? Ce mai înseamnă 1 decembrie 2010?