luni, 30 mai 2011
Drobul de sare
Sunt cel mai fericit om din lume. Şi asta se poate schimba într-o clipă. Ştiu sigur, am fost acolo. Nu mai e cale de întoarcere, nu se dă preaviz. Te prăbuşeşti în gol, doar cu tine şi cu lecţiile amărâte de zbor pe care poate ai avut şansa să le iei. Sunt cel mai fericit om din lume. Mă uit atent, doar în sus, de teamă ca atracţia răului să nu-mi grăbească prăbuşirea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.
Abonaţi-vă la 'Dicţionar'
Postări
Comentarii
OFZ, cam da, nu ne da nimeni preaviz.
RăspundețiȘtergereDar fara aceste prabusiri, am mai invata noi oare sa zburam ? Am mai cunoaste senzatia aceea de dezintegrare iminenta si apoi de salvare, asa pe muchie de cutit, doar printr-o mica zbatere de aripi ?
@Lotusull: E un mic paradox aici. Daca n-am cunoaste prabusirea n-am invata sa zburam. Dar cui ii trebuie zborul cand nu cunoaste decat fericirea?
RăspundețiȘtergere