luni, 23 mai 2011

Măsura fericirii

13.2 km într-o oră şi jumătate a unei zile de sâmbătă. 2 motociclete. 3 prăjituri, un buchet de trandafiri de grădină. 5 ore de aniversare. 7 ore de traseu pustiu prin pădure de primăvară, o căprioară, 3 narcise sălbatice, un foc, 2 cârnăciori, 3 ploi, 1550 m altitudine. O îngheţată, o cafea, 5 degete, o îmbrăţişare, zâmbete tacite şi râs în hohot fără măsură. 30 de fotografii. O legătură de leurdă, o piatră. 24 de grade. 20 de litri de benzină. 100 de lei. 2 zile.

Nu pare mare lucru, dar este reţeta fericirii mele. Ponderaţi după gust, adăugaţi ce elemente vă fac mai multă plăcere şi socotiţi cât vă puteţi permite. Priveam copii vânzând flori la semafor şi oameni care se întorceau în jeep-uri, obosiţi de cumpărături. Priveam cupluri plimbându-se molatec printr-un parc aglomerat într-o dupămasă caldă de mai. Priveam grupuri de liceeni zgomotoşi, uniformizaţi de moda extremă. Mă întrebam şi socoteam reţeta potrivită pentru fiecare. Sigur există, trebuie să existe. Puse cap la cap, ingredientele fericirii mele sunt mărunte, obişnuite, ieftine. Există desigur şi un ingredient secret, fără de care această reţetă ar fi doar o minciună urâtă. Suntem însă atât de diferiţi. Nu contează, există parametrii suficienţi astfel încât să fim toţi fericiţi. Faceţi un calcul.

5 comentarii:

  1. OFZ, da, chiar exista " parametrii suficienti astfel incat sa fim toti fericiti"
    :)
    E bine asa, e bine ca te bucura cele simple. Acestea sunt si cele adevarate.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. sa incepem cu un concediu si pe urma vedem :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Lotusull: Adevarate sau nu, sunt ale mele. Se aplica acelasi algoritm ca si in cazul lumii, privesc detasat la bogatiile celorlalti si ma bucur nemasurat de clipele mele.

    @Sophie: Pare simpla reteta ta si totusi.. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Reteta fericirii mele de azi : Trezit la 4:30 dimineata, la 5 pe bicicleta, pedalat o ora. Munca 2 ore, in parc la pedalat inca doua ore. Munca inca 4 ore. satul de atat munca, mai pedalez 2 ore si jumatate. ajung acasa cu gandul ca s-a terminat pedalatul de marti. Da de unde, primesc un telefon, ma imbrac si ma deplasez catre locul de intalnire, rezolv treaba si ma intorc linistit acasa, dupa o ora si 30 de minute.
    Acasa reusesc sa uit de oboseala cand imi vad sotia. Reusesc sa ii spun ca o iubesc, in sfarsit, pe ziua de azi.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Costin Comba: Tare faina reteta ta, desi multi s-ar speria de atata pedalat. Oricum, faptul ca poti face pauza intre orele de munca e mare lucru pentru mine, fixata de o tastatura 8 ore in continuu.

    RăspundețiȘtergere

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine