joi, 29 decembrie 2011

Despre roți

V-am mai spus cu siguranță că sunt mândru posesor de șase roți: patru plus doi. De-a lungul ultimilor ani, de când îmi dezvolt valențele de șofer și propitar, am descoperit că roțile mele primesc apelative diferite în funcție de situație. Cele patru se numesc de regulă Frigiderul, iar cele două Bubu (ruză), dar în situații limită uit cu desăvârșire cărui gen îi aparțin motoarele.

„Hai fetiță, știu că poți. Mai cu forță, mai cu curaj.” , „Bravo băiatu', așa te vreau.”, „Of fetiță, nu mă lăsa acum, încă un pic, mai străduie-te.”, Eh, nu mă lasă băiatul la greu, bun băiat Frigiderul ăsta.”, „Vai tu fată ce murdară ești, musai să-ți fac o baie.”, „Uite ce gigea e băiatul acum după baie.”

Sper că ați observat din scurtele încurajări de mai sus că mă fac vinovată de un misoginism exemplar, deși susțin egalitatea între sexe din fragedă copilărie. Ei bine, când vine vorba de greu mă bazez întotdeauna pe un motor de gen feminin. Simt nevoia să îl încurajez, să-l conving să dea tot ce poate. Ca la final, să complimentez un motor de gen masculin. Nu-mi explic încă secretele acestui comportament, dar am o vagă bănuială că este o preluare socială. Să vă explic. De-a lungul ultimelor câteva sute de ani femeile s-au depășit pe ele însele și au luptat continuu cu acea condiție mizeră de femeie. S-au emancipat, au învățat să-și depășească forțele fizice și limitările sociale, au luptat pentru drepturi și s-au lăsat exploatate din ce în ce mai puțin. Sunt încă sexul slab și categorie defavorizată, dar dovedesc în fiecare zi că pot să facă orice. Ba mai mult, au început să fie hulite că-și pierd feminitatea adoptând metehne bărbătești și permițându-și libertăți ale celuilalt sex. Singura bubă pe care femeile nu au reușit s-o vindece este propria conștiință.

Creștem ca 'fetițe cuminți și frumoase' și ne promitem că nu vom umple capul copiilor cu aceleași povești. Ei cresc ca 'băieți curajoși și independenți' și își promit să nu-și lase niciodată călcat în picioare acest statut. Ajungem femei în toată firea, ne îndrăgostim de ei și ne gândim doar cum să le purtăm de grijă. Apoi avem copii și constatăm că ne dorim 'fetițe cuminți și frumoase' și 'băieți curajoși și independenți' ca ei. Ne învățăm prea puțin fetele să se bizuie pe ele însele, să nu aibă teamă și să nu se sperie de necunoscut și nefăcute. Le umplem capul cu 'ai grijă', 'nu-i stă bine unei fete', 'n-o să te placă nimeni' și, involuntar, le insuflăm faptul că o femeie trebuie să muncească mai mult, să învețe mai mult, să se păzească mai mult și să nu cumva să-i treacă prin cap să-și dorească mai mult. Plângem cu ele insuccesele sentimentale și le căinăm că așa e viața, pentru fete e mai greu. Și uite-așa, fără să vrem, dăm naștere altor generații de frustrări, resentimente, temeri.

Știu că fetele trebuie să lupte și că în ciuda acestui fapt, băieții reușesc. Sunt mai buni la jocuri, la mecanică, au mai multă forță și mai mult curaj. De bețiile lor lumea se amuză, de ale femeilor se scârbește. Libertatea lor sentimentală vine din independență, a femeilor din imoralitate. 'Așa-s băieții' concurează în fiecare zi cu 'Așa-s fetele', dar au conotații complet diferite. Când roțile mele dau de greu, trebuie să lupte femeiește, cu îndârjire și fără drept de văicăreală. Când mă duc ca un vis acolo unde-mi doresc, cu siguranță genul masculin triumfă. Îmi tot propun să fie altfel, dar mă trădez singură de fiecare dată.

4 comentarii:

  1. fiecare cu defectele si calitatile lui :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Sophie: Asa e, insa multe din defecte si calitati sunt conditionate social.

    RăspundețiȘtergere
  3. "acea condiție mizeră de femeie", pomenita de catre tine, scump OFZ, din pacate, a fost creata in societate de catre barbati.
    De ce asa?!?
    Tocmai din cauza orgoliului si egoismului IMENSE (orgoliu=curaj si egoism=independenta, foarte bine sesizate si punctate de catre tine) tipic-masculine, nedepasite de catre ei in ei insisi in intregime inca nici macar la ora actuala (barbatii raman PERMANENT (din pacate(!!!) ) niste copii, in inconstientul lor cel mai profund, tocmai pentru ca sunt nascuti de catre femeie)(pe cat de simplu, pe atat de trist si tragic acest mecanism, dovedindu-se, intr-adevar, in final ei a fi sexul “slab” si nu noi, care-am indurat si, poate, chiar inca mai induram multe “nedreptati” din partea lor).
    De mii de ani barbatii au intrezarit in femeie un “concurent", pe care au preferat sa-l elimine "definitiv", observandu-i punctele "slabe", pe care au marsat in forta, recurgand astfel la intimidare sau alte forme represiv-eliminatorii din "competitia", care exista si exista doar in mintea lor. :-)
    Marturisesc ca ma simt profund recunoscatoare milioanelor de femei, care au luptat in toti acesti mii de ani impotriva acestor forme tipic masculin-opresive, recurgand la armele lor tipic-feminine, cea mai puternica dintre ele fiind "Dragostea", prin care intotdeauna avem sortii de izbanda asigurati. :-)( nu despre pornografie fiind vorba, ci despre forma cea mai subtila si inalta a Dragostei).
    Barbatii chiar sunt si raman copii, acesta fiind punctul lor slab permanent, asteptand in inconstientul lor cel mai profund ca femeia sa aiba o atitudine de "lider"(mama) fata de ei. Pana la adanci batraneti chiar. :-)) Numai in aceste conditii barbatii pot fi "invinsi"/"subjugati"/"condusi", facandu-i sa "capituleze" si sa ne redea noua, femeilor, deminitatea, pe care ei ne-au calcat-o in picioare, terfelindu-ne-o doar pentru a ocupa un loc "primar", care nu poate fi bine administrat decat in doi. Intotdeauna! (fiind o lege absolut fireasca a "Firii umane"-Echilibrul uman desavarsindu-se in doi: intre o Ea si un El)).
    Nu esti misogina, scumpa OFZ. In niciun caz! Gandesti poate doar ca victoria apartine intotdeauna doar barbatilor (conditionare sociala, cum bine ai remarcat), din cauza careia ai ajuns poate sa dai prioritate maxima doar partii masculine din tine, cand e vorba de "Victorie!".
    Sa nu uitam ca in marea majoritate a limbilor pamantesti cuvintele: “Victorie!”, “Izbanda!”, “Biruinta!” sunt de genul feminin, atat la singular, cat si la plural (si nu degeaba sunt asa(!!!), chiar apartinandu-ne EXCLUSIV(!!!) :-) ), ci spre intarirea si sustinerea noastra, inclusiv cea fizica si psihica ), reprezentandu-ne deplin in splendoarea noastra tipic-feminina: “misterul” feminin (de care, de obicei, barbatii tare se mai tem. :-)) (cum sa nu ma amuze acest aspect?!? :-) ).

    Recomand tuturor un film, inspirat din realitate, care mi-a mers la suflet:
    The Young Victoria Movie Trailer 2 HD
    http://www.youtube.com/watch?v=jqhBAEslQD0

    RăspundețiȘtergere
  4. @Carmen Nicolas: Cum zicea si Sophie, fiecare cu defectele si calitatile lui. Nu trebuie sa fie o lupta in nici un caz. Doar de aceea suntem creati in pereche..

    RăspundețiȘtergere

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine