Impresii (III)

Au trecut de atunci vreo douăzeci de ani. Anca e căsătorită cu chitaristul ei, Maria cu un inginer drăguţ şi vesel. Amândouă au copii. Se întâlnesc uneori prin Cişmigiu şi discută despre problemele adolescenţilor din ziua de azi. Anca radiază de fericire. Arată cu zece ani mai tânără, merge la concerte cu copiii (trebuie să înceapă şi ei să asculte ceva muzică bună, nu?), pleacă în concedii cu cortul prin lume, el îi cântă la chitară lângă foc, exact ca-n primele drumeţii. Maria şi-aduce aminte de mâinile lui alunecând pe corzi, de privirea lui îngheţată şi de Anca agăţată de braţul lui. De visul ei şi de teama de a-l revedea. Oare de ce s-o fi temut de fapt?

Băiatul ei cel mare e acum student la Conservator. Studiază chitara. Pe când avea vreo patru-cinci ani s-a agăţat de o chitară într-un magazin de jucării şi a refuzat să mai plece de acolo fără ea. Mama Mariei i-o cumpărase încântată de dorinţele artistice ale copilului şi se întorseseră acasă fericiţi şi bunica şi copilul. Când l-a văzut cu chitară în mână, Maria a încremenit. Degetele lui micuţe, forma palmei, încrâncenarea cu care trăgea de corzi.. totul îi amintea de el. L-a strigat şi când i-a întâlnit privirea a găsit acolo şi întunericul şi răceala din ochii lui. Copilul îi zâmbea, dar lumea lui se transformase într-un mod pe care Maria nu-l putea înţelege. I-a fost frică să nu-l piardă, i s-a rupt sufletul de dorul copilului ei mic şi dulce, dar l-a iubit de zeci de ori mai mult văzându-l hotărât în alegerea lui.

Amintirile despre întâlnirile cu el i se par copilării acum. Totuşi, de-a lungul timpului, n-a povestit nimănui despre senzaţiile ei. Undeva, în adâncul sufletului, mai păstrează şi teama şi fascinaţia inexplicabilă. Se fereşte să-l întâlnească şi inventează involuntar tot felul de motive. Dar când se uită la Andrei al ei îndoielile îşi regăsesc drumul. Şi dacă e posibil?

Sunt lângă tine - Cicero
Impresii(II)