Moda în educație

Alegerile profesionale sunt influențate de aptitudinile native ale fiecăruia, de oportunitățile apărute în timpul școlii și de multe vise. Decizia este optimă la momentul potrivit și greu de îndreptat ulterior. Un factor important în aceasta alegere este moda timpului prezent. Continui documentarea pentru ReUseMe cu un capitol dedicat studiilor și alegerii acestora. Cum ați decis ce școală să urmați și ce urmări a avut decizia luată?

Acum mai bine de 30 de ani, în plin regim comunist, a fi inginer era lucru mare. Concurența la facultățile de profil era copleșitoare, Universitatea Politehnica din București fiind cea mai căutată. Ingineria e dificilă, dar chiar și așa era un domeniu interesant și cu un viitor bun. După 1990, libertatea proaspăt instaurată a reușit să distrugă producția națională și, o dată cu ea, și viitorul inginerilor entuziaști de acum 30 de ani.

Economia de piață, axată exclusiv pe consum, a deschis larg porțile facultăților economice. De stat sau particulare, apărute ca ciupercile după ploaie, școlile economice nu mai făceau față valului de studenți. Taxele au crescut, numărul de locuri la fel. În câțiva ani, piața de muncă a fost saturată. Găseai vânzători economiști, secretare absolvente de management, prelucrător de date cu diplomă de cibernetică. Părea că toți tinerii angajați terminaseră ASE-ul. După 10 ani de la revoluție, Bucureștiul și-a înlocuit vitrinele gri și goale cu vitrine colorate ale sucursalelor de bănci românești și străine.

Prin anul 2000, România a descoperit IT-ul și telefoanele mobile. Universitățile tehnice au sesizat momentul și au fluturat stindardul telecomunicațiilor și calculatoarelor. Miile de studenți nu au întârziat să apară. Firmele străine de profil au sesizat de asemenea potențialul afacerilor cu mână de lucru ieftină și instruită și au deschis sucursale.

Din expansiunea calculatoarelor și a sistemelor de telecomunicații mobile cel mai mult a profitat mass-media. Au apărut televiziuni noi, publicații online, sisteme de știri prin telefonul mobil, transmisiuni în direct de oriunde. Ca un bulgăre de zăpadă, media a tras după ea publicitatea și comerțul de imagine. Următorul val în facultățile românești a fost al comunicării și relațiilor publice. Intraseră în țară multe firme străine, cu reguli occidentale care aveau nevoie de o interfață cu piața românească. Adaptarea la noile cerințe a dus la apariția secțiilor de comunicare, relații publice, studii europene pe lângă toate facultățile care și-au permis să se afilieze unui astfel de domeniu. Evident și cele particulare au prosperat. Atât de mult încât mersul la școală a devenit facultativ, iar diploma se poate obține prin corespondență.

Neașteptată de publicul larg, de curând a sosit criza în România. Locuri de muncă sunt puține în toate domeniile, dar cel mai afectate sunt finanțele (băncile) și mass-media. IT-ul s-a oprit din dezvoltare și mocnește așteptând să treaca vânturile negre. Cei mulți și fără rost și pile s-au trezit în șomaj. În această situație critică, salvarea o reprezintă străinătatea prin mijlocul facultăților europene sau americane. La mijlocul lunii martie 2010, în România se organizează târg internațional de școli (Romanian International University Fair – RIUF) în trei centre universitare importante (București, Iași și Timișoara).

Dacă din celelalte conjuncturi economice și politice tinerii români au ieșit migrând de la o școală la alta, mă întreb după această opțiune internațională cine va mai lucra în România și care va fi contra-oferta facultăților din țară?