O amintire

Vă spun azi povești din alte lumi, transportate de-a lungul timpului cu drag și amintire. Știu că nu se mai potrivesc timpurilor moderne, că tot mai puțini țin post cu adevărat și acordă atenție sărbătorilor pascale. Dar mâine e Joia Mare. Zi sfântă pentru cei ce cred și, sper eu, respectată de cei ce nu cred. Mâine se vopsesc ouăle și se începe pregătirea bucatelor. Azi a fost ultima zi de curățenie.

Așa m-a învățat pe mine bunica. După ce se primenește toată casa, se pregătește mâncarea, apoi sufletul și se primesc cei dragi. Sărbătorile se petrec în mulțimea familiei și a prietenilor. E momentul urărilor, al poveștilor, al amintirilor. Inevitabil zilele trec, mâncarea se termină, casa se golește. Atunci bunica se așează în fotoliu, își ia lucrul de mână și, cu ochelarii pe nas, zâmbește din colțul gurii, obosită și tare mulțumită.

Lumea se poate schimba oricât, antrenând în iureșul ei și viața mea. Nu mă pot opune, dar pot să-mi amintesc și să-mi fie drag. Sărbătoare cu liniște și lumină să aveți.