Jurasic mall

Mă hotărâsem să intru în mall ca să-mi iau portocale. Fac asta uneori pentru că în București mall-ul este mai des întâlnit decât piața. Și are de toate. Am ales fără grabă unul din cele trei mall-uri pe lângă care trece tramvaiul în drumul lui și am intrat tot fără grabă în clădirea fără geamuri și cu aer condiționat.

Portocalele au obiceiul de a se afla într-o poziție strategică în mall, astfel încât pofticiosul să umble nestingherit prin fața tuturor vitrinelor înainte de a-și atinge obiectivul. Mă las ademenită de reclame colorate, de anuțuri cu oferte avantajoase și de fetele care-mi freaca unghiile cu pietre din Marea Moartă pentru a îndepărta striații. De fapt, cele din urmă nu mă ademenesc, ci mă prind hotărât de mână începând frecușul înainte de a apuca eu să protestez. Cu cât am mai multe bagaje cu atât sunt o victimă mai potrivită. Când fetele cu pietre de la Marea Moartă lipsesc, le iau locul cele cu parfumuri în sticluțe cu bilă. Mi s-a întâmplat într-o iarnă ca o astfel de fată amabilă să caute minute în șir o bucățica din pielea mea pe care să-mi aplice parfumul. Eu aveam sacoșe în ambele mâini si n-am putut s-o ajut deloc. Dar nu a renunțat. S-a descurcat și singură și am plecat acasă ștampilată cu un parfum terifiant de dulce care mi-a dat amețeli.

Odată ajunsă înauntru, mi-am evaluat șansele de a scăpa de orice acostare și posibilitățile fizice de a o rupe la fugă în caz de urgență. Nu aveam sacoșe de data asta, eram în siguranță. Mi-am stabilit obiectivul și m-am îndreptat cu pas sigur către portocale. N-am privit nici în stânga, nici în dreapta, nici n-am oftat trecând pe lângă imensele afișe ce anunțau 70% reducere. În câteva minute îmi atinsesem obiectivul și mă întorceam relaxată spre ieșire. Atunci m-au văzut. Două fete îmbrăcate în alb și verde si-au focalizat atenția asupra mea. Una era înarmată cu piatra, cealaltă cu un borcan cu alifie. Veneau din direcții diferite blocând toate ieșirile. Am ales-o pe cea cu alifia gândind că fără șlefuirea preliminară nu putea sa-mi aplice tratamentul, dar m-am răzgândit brusc când am văzut că-și fac semn, aliindu-se în imobilizarea mea. Atunci am luat o decizie disperată și am făcut cale întoarsă. Era deja târziu pentru că un domn bine, pe la vreo 50 de ani se îndrepta mult prea zâmbitor spre mine cu pliante care mă vor învăța să mănânc sănătos sau deloc și să iau pastile care-mi vor mări sânii și-mi vor alunga pofta de mâncare. Strigând în gând "Acum ori niciodată", în timp ce adversarii strigau "Pe aici nu se trece", am cotit pe un culoar secundar, aparent liber. După câțiva pași, orizontul s-a întunecat. Oamenii au dispărut și în fața mea a apărut o coadă uriașă, verde, aflată într-o mișcare de nemulțumire evidentă. Am înlemnit. Am privit apoi în jur, cu teama și multă prudență. Mă aflam sub o creatură imensă, de cauciuc verde, cu un miros pătrunzător de teniși chinezești. Creatura își balansa capul în sus și-n jos parcă încercând să vadă cine îndrăznise să intre sub burta ei. În același timp, coada bara amenințător ieșirea intrusului. M-am gândit să-i arunc o portocală, poate se va îndupleca, dar mirosul de cauciuc mi-a amintit preferințele culinare. În cele din urmă, m-am strecurat pe brânci prin lateral.

Aflată din nou în siguranță, m-am oprit să studiez arătarea. Un dinozaur de câțiva metri înălțime mă privea furios. Se bălăngănea încă și nu avea de gând să închidă gura deși nu scotea nici un sunet. Văzându-l rătăcit în altă eră și imobilizat în mall, mi s-a făcut milă de bietul animal. I-am lăsat o portocală cât de aproape am putut, fără ca paznicul să mă observe și am ieșit iute din mall. Nu știu dacă este obișnuit cu astfel de fructe, dar puțină vitamina C nu-i poate face rău.

Mall-ul este un loc imprevizibil pentru mine. Sunt un neadaptat care merge pe contrasens. Sunt un orășean care cumpără portocale din mall, fără a da importanță tendințelor. Nu sunt la curent cu Sfântul Valentin, cu Ziua Recunoștinței sau a vrăjitoarelor (deși dacă țineți morțiș, aș paria pe Sfântul Andrei și pe Sânziene). Recunosc, mi-a fost milă de un animal de cauciuc, expus inestetic și fără voia lui.

(fotografie - To the moon by Tams)