Simone de Beauvoir – Sângele celorlalți

Sângele celorlalți este un roman fascinant despre Franța anilor 1930-1940, o combinație reușită de doctrină politică, dragoste, farmec parizian, dramă socială și individuală. Este o perioadă pe care autoarea, Simone de Beauvoir, a trăit-o în plină maturitate, astfel încât redarea ei in roman este extrem de veridică. Romanul Sângele celorlalți a fost publicat în 1945.

În Sângele celorlalți confruntarea dintre personaje se desfașoară atât la nivel individual, cât și la nivelul grupurilor sociale din care fac parte. Se discută despre socialism și burghezie, despre pacifiști și adepți ai războiului, despre dragoste și toleranță, despre responsabilitate și suferință. Romanul este un mic tratat de filosofie pe înțelesul tuturor. Analiza sentimentelor și deciziilor este făcută atât de franc și atât de abil din punct de vedere scriitoricesc, încât cititorul poate ușor sesiza încărcătura morala a acestora.

Se discută mult despre vină și responsabilitate, într-o situație politică internațională foarte potrivită. Se identifică deciziile personale cu doctrina pe care personajul o adoptă. Socialismul este împins la limita extremă în “totul pentru ceilalți”, în timp ce burghezia alunecă în “totul pentru mine”.

Sângele celorlalți este totuși un roman, cu acțiune, cu personaje care interactionează, dar dincolo de fapte răzbat gândurile. Simone de Beavoir își descrie personajele și pe dinafară și pe dinăuntru, până în cele mai intime gânduri.

Este prima dată când povestesc despre o carte pe care nu am citit-o până la final. Dar nu mai am răbdare, trebuie să spun că Simone de Beauvoir este un scriitor care merită citit cu atenție și cu mintea deschisă. Cei care scriu rândurile de pe coperta volumelor insistă să menționeze că Simone de Beauvoir este o teoreticiană a feminismului care a avut o relație cu Jean-Paul Sartre. A da, și un prozator apreciat și premiat. Originea acestor păreri unanim acceptate este lucrarea “Al doilea sex”, lucrare definitorie pentru mișcarea feministă modernă. Departe de a fi doar un tratat de feminism, “Al doilea sex” dezvăluie și argumentează ignorarea feminității cu bună știință de-a lungul istoriei umanității. Nu vă opriți doar la un roman, citiți “Imagini frumoase”, “Toți oamenii sunt muritori”, “Mandarinii”.