Dimineață, ora 7. Ploaie măruntă, vânt slab, 7 grade. Îmi fac cu greu curaj să mă dau jos din pat și să ies din casă. Mă înarmez cu o umbrelă roșie și ghete rezistente la noroi și mă aventurez în orașul care mormăie nemulțumit. Autobuzul 7B, care trece prin fața blocului după un program prestabilit, binevoiește să mă stropească prietenos. Avem același drum și o știe așa că mă salută cu stropi mari de fiecare dată. Aș vrea eu să am linia 7 de metrou, dar nu-s decât 4 și alea agonisite cu greu. Autobuzul îmi face în ciudă, călcând țanțoș prin altă baltă. Mă retrag lângă peretele școlii 107. Am învățat aici ultimele 7 clase de școală generală. Primul l-am făcut în orașul bunicilor, cei 7 ani de acasă.
Ora 12 mă găsește la muncă. Afară zâmbește un soare timid, dar cele 7 grade se mențin. Mai am 7 minute de pauză, apoi revin la mesaje, alergătură, telefoane și hârtii. Uneori cred că am 7 vieți că prea arunc zilele cu ușurință. E deja 7 seara și eu încă sunt la birou. Mă îmbrac repede, arunc o ultimă privire calculatorului și ies. Orașul e scufundat în ceață și întuneric. Temperatura se încăpățânează să rămână blocată la 7 grade.
Trec prin piață, cumpăr 4 mere, 2 portocale și un ananas. Apoi trebuie să iau 2 pâini, 3 iaurturi și 2 sticle cu lapte. Mă grăbesc să nu pierd ultimul autobuz 7B din seara aceasta și ajung obosit acasă. Mă sui în vârful canapelei și pornesc televizorul. Difuzează „Cei 7 magnifici” probabil pentru a 7-a oară. Îmi fac un ceai de tei, concentrat, poate așa adorm mai repede. Dacă n-are efect, citesc vreo 7 rânduri din vreo carte pe care am început-o cu multe luni în urmă. În sfârșit adorm. Mă trezește șuieratul vântului de afară și ploaia supărată care-mi bate-n geam. Nu de alta, dar am niște șosete la uscat. Mă reped spre balcon, aprinzând toate luminile în cale și luptând cu ploaia și vântul îmi adun șosetele. 7 doar. Sunt trist și trebuie să-mi schimb tricoul. Zău că trebuie să dorm, mâine la 7 fix sună deșteptătorul. Mai am totuși putere să mă uit la termometrul din balcon. Tot 7 grade.
Sunt unele zile în care totul decurge identic. Fie ploaie, fie vânt, cu crengile la pământ sau înviorate de razele soarelui nu pot ieși din banalitatea cotidiană. 7 vise frumoase să aveți.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Etichete
atitudine
(312)
viata
(297)
fotografii
(296)
recomandare
(213)
timp
(133)
proza scurta
(131)
dragoste
(127)
jurnal
(106)
căutare
(103)
video
(101)
literatura
(98)
recenzie
(96)
dorinta
(89)
peisaje
(80)
amintiri
(78)
Despre locuri si orase
(77)
călătorii
(75)
roman
(69)
film
(64)
feminin
(62)
eseu
(60)
contrasens
(56)
Bucuresti
(54)
România
(53)
poezie
(51)
muzică
(46)
portret
(44)
poveste
(44)
instantaneu
(43)
primavara
(39)
sarbatoare
(39)
Tams
(37)
copilărie
(36)
animale
(31)
vacanță
(31)
educatie
(30)
incredere
(29)
toamnă
(29)
campanie
(24)
turism
(24)
targ
(23)
aniversare
(22)
arta
(19)
concert
(19)
propunere
(18)
relatii
(18)
Adena
(17)
muzeu
(16)
responsabilitate
(16)
animatie
(15)
expozitie
(15)
joc
(14)
colectie
(13)
voluntar
(11)
model
(10)
Cortázar
(8)
Simone de Beauvoir
(8)
Milan Kundera
(7)
ReUseMe
(7)
Mihail Bulgakov
(6)
Kawabata
(5)
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.
Arhivă blog
-
►
2015
(72)
- ► septembrie (6)
-
►
2014
(147)
- ► septembrie (11)
-
►
2013
(180)
- ► septembrie (15)
-
►
2012
(210)
- ► septembrie (17)
-
►
2011
(217)
- ► septembrie (18)
-
▼
2010
(192)
- ► septembrie (17)
-
▼
martie
(20)
- O amintire
- Călătoria
- Vigio
- Cele șapte grade
- Sherlock Holmes (2009)
- Ora pământului – 27 martie 2010, 20:30
- Târgul de slujbe
- Fotomodel
- Melancolie
- Kiran Desai – Zarvă în grădina de guave
- Moda în educație
- Dezgheț
- Simone de Beauvoir – Sângele celorlalți
- Propunere
- Despre iubire, tranziție și vise
- Imagini ale lumii trecătoare
- Despre iubire
- Jurasic mall
- Vecinii
- Un mărțișor
Creatia in 7 zile, 7 planete in sistemul lui Ptolemeu, 7 note muzicale, "The seventh seal" de Ingmar Bergman, cinematograful ca a 7-a arta.....
RăspundețiȘtergereCei 7 samurai, Cascada 7 scari, 7 feciori ai Vrancioaiei, doar 7 minuni ale lumii.
RăspundețiȘtergereSi-apoi avem 7 vocale, cei 7 pitici ai Albei ca Zapada si dupa Somn usor sar 7 purici pe-un picior.
Mie tot mi-e drag autobuzul 7B cu programul lui tiparit si plastifiat, batut intr-un cui pe un stalp al statiei.
... si un curcubeu "ca la carte", cu 7 culori.
RăspundețiȘtergereIn numerologie 7 e benefic. Nu-i rau daca banalitatea cotidiana (sau cotidianul banal) curge sub auspiciile sale.
Ma gandesc acum...
RăspundețiȘtergereAm si eu zile in care totul parca decurge identic si nu se intampla nimic. Pentru ca imi da mana, mai si vorbesc despre " locul in care timpul a stat in loc".
Daca schimb insa unghiul din care-mi privesc zilele, ceva se schimba.
Si nu stiu de ce, simt ca e un privilegiu ca le pot trai si simti, asa banale cum sunt ele.
Si iarasi ma intreb:
Cum ar fi sa stiu, ca mai am sapte zile de trait ? Sau sapte ore ?
Cum ar fi sa stiu, ca mai am de cautat sase vieti ( plus asta, sapte ) ?
Cum ar fi sa mi se implineasca sapte dorinte ?
Si in final..
Ce bine ca sunt. Ce bine ca pot simti chiar si banalul cotidian. Si ce saraci imi par cei care, nu pot simti macar asa.
:)