Sunt multe lucruri pe care nu le-am făcut niciodată până acum, din lipsă de timp, de bani sau de preocupare. Și ca să fiu sincer, pe unele nu le-am făcut de teamă sau din egoism. Entuziasmul lucrurilor făcute pentru prima dată, în sensul bun al lucrurilor, este un entuziasm sănătos, de durată. Bineînțeles, se presupune că rezultatele sunt pozitive.
Aseară am participat la prezentarea colecției de toamnă-iarnă 2011 a Elenei Perseil EP Privé. Printr-o conjunctură fericită, am primit și acceptat această invitație lăsând la o parte toate motivele care m-ar fi împiedicat să particip la un astfel de eveniment: nu intră în preferințele mele, nu este un eveniment de foarte mare anvergură, nu mă potrivesc cu publicul, are loc într-o zi de lucru, etc.
Atmosfera clubului Silver Church mi-a fost pe plac, la fel și muzica și ritmul în care a fost prezentată colecția (rock!). Nu mă pot pronunța asupra ținutelor, surselor de inspirație și noutăților aduse de creator. Dar pot să spun că a fost plăcut și inedit, că am văzut croieli interesante pentru profanul din mine și că pe lângă negrul care acaparează colecțiile de toamnă-iarnă, Elena Perseil a dat șanse și rozului, roșului, nuanțelor de bej și mov. Publicul de care mă temeam s-a dovedit a fi degajat și mult prea preocupat de colecție ca să-mi observe stângăciile. Blitz-uri pocneau în toate părțile, vreo 3 surse filmau, câteva firme își promovau produsele.
În metroul care mă ducea spre casă nimic neobișnuit nu părea a se fi întâmplat. Doar broșura din care am extras fotografiile ar fi trădat ceva. Nu eram prins în tendințe, bârfe mondene sau soluții de afaceri. Eram ocupat cu alcătuirea unei liste imaginare cu lucruri nefăcute încă, listă pe care tocmai bifasem prima mea participare la lansarea unei colecții de modă. Este o listă lungă, mai am continente de văzut, munți de urcat, oceane de străbătut. În schimb, am calibrat un osciloscop, am traversat Dunărea și am fost unul din cei 100 de oameni care au asistat la prezentarea de aseară.
miercuri, 21 aprilie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Etichete
atitudine
(312)
viata
(297)
fotografii
(296)
recomandare
(213)
timp
(133)
proza scurta
(131)
dragoste
(127)
jurnal
(106)
căutare
(103)
video
(101)
literatura
(98)
recenzie
(96)
dorinta
(89)
peisaje
(80)
amintiri
(78)
Despre locuri si orase
(77)
călătorii
(75)
roman
(69)
film
(64)
feminin
(62)
eseu
(60)
contrasens
(56)
Bucuresti
(54)
România
(53)
poezie
(51)
muzică
(46)
portret
(44)
poveste
(44)
instantaneu
(43)
primavara
(39)
sarbatoare
(39)
Tams
(37)
copilărie
(36)
animale
(31)
vacanță
(31)
educatie
(30)
incredere
(29)
toamnă
(29)
campanie
(24)
turism
(24)
targ
(23)
aniversare
(22)
arta
(19)
concert
(19)
propunere
(18)
relatii
(18)
Adena
(17)
muzeu
(16)
responsabilitate
(16)
animatie
(15)
expozitie
(15)
joc
(14)
colectie
(13)
voluntar
(11)
model
(10)
Cortázar
(8)
Simone de Beauvoir
(8)
Milan Kundera
(7)
ReUseMe
(7)
Mihail Bulgakov
(6)
Kawabata
(5)
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.
Arhivă blog
-
►
2015
(72)
- ► septembrie (6)
-
►
2014
(147)
- ► septembrie (11)
-
►
2013
(180)
- ► septembrie (15)
-
►
2012
(210)
- ► septembrie (17)
-
►
2011
(217)
- ► septembrie (18)
-
▼
2010
(192)
- ► septembrie (17)
-
▼
aprilie
(16)
- Din dragoste
- Stradale
- Octombrie urban
- Bijuteria contemporană
- Locul meu pe piața muncii
- Pentru prima dată
- Pitești, a XXXIII-a ediție a Simfoniei Lalelelor, ...
- Povestea mea în 6 cuvinte
- Bucureștiul văzut de sus
- Viteza timpului
- Ziua Chitarelor, ediția a 2-a
- Cursuri de recalificare
- Despre prieteni
- Furtuna
- Început
- De Paște
eu...am reusit sa pregatesc de doua ori cozonac perfect comestibil,am vazut,am repirat si am vibrat definitiv langa niagara...dar...nu am fost la prezentarea de aseara :(
RăspundețiȘtergereStii sa faci cozonac si te vaiti? Prezentarea de aseara nu face nici cat o firmitura ;)
RăspundețiȘtergereCe ti-ai dori sa faci si n-ai facut inca ?
RăspundețiȘtergereSa am motocicleta si sa plec cu ea prin tara. Sa ajung la Cluj si la Praga si in tarile nordice si in America de Sud. Sa fac un film de lung metraj (documentar) difuzat dincolo de blog. Sa scriu o carte. Sa zbor cu deltaplanul si sa ma dau cu parapanta. Sa-mi repar masina singura. Sa urc Piatra Craiului. Sa merg la un concert Dream Theater si la un G3. Sa lucrez in TVR. Sigur mai sunt si altele.
RăspundețiȘtergereTu?
Sa vizitez Azore, Norvegia, Finlanda, Danemarca si Chile, sa intalnesc sufletul acela care sa ma recunoasca, sa gasesc de lucru intr-un orasel de care sunt indragostita si care priveste cu eleganta catre Atlantic, sa stiu ce-i linistea, sa invat sa inot, sa fac dragoste in mare, sa nu fiu nevoita sa muncesc din zori si pana-n noapte doar pentru a putea supravietui.....
RăspundețiȘtergere(Praga este o minunatie. Am vizitat-o anul trecut pentru ca a adapostit-o cu generozitate pe Marina Tvetaieva in drumul ei catre Paris).
Doamne cate ne dorim! Sper sa revenim aici sa mai taiem cate ceva de pe lista.
RăspundețiȘtergereEu imi doresc ca doamnele de la Primarie sa-mi spuna: "Aveti un dosar perfect" si sefu' sa-mi sopteasca : "Saracuta de tine ai muncit atata timp pe 2 lei; de maine ai un salariu de 10 ori mai mare si poti sa-ti iei un concediu platit de noi timp de 6 luni" HAHAHA Cred ca am inceput sa am vise erotice. Vezi ce iese daca provoci discutii pe teme sensibile pentru oameni chinuiti :)
RăspundețiȘtergereObserv ca nu ne dorim sa atingem luna sau sa coboram in centrul pamantului, ci doar lucruri normale, aparent usor de obtinut. Dar ne fug aparentele de sub picioare de nu ne vedem.
RăspundețiȘtergereAcum imi doresc sa va intoarceti aici cu dorintele implinite!