Povestea mea în 6 cuvinte

Am citit pe blogul lui Cristi Lupșa despre un exercițiu pe care îl dă studenților și cursanților săi. Îi roagă să-și transpună povestea vieții în doar 6 cuvinte. Am încercat și eu, cu acel zâmbet zeflemitor: cât de greu poate fi să-mi spun povestea în 6 cuvinte?!

Recunosc, am tot încercat vreo jumătate de oră fără a reuși să decid care frază mă reprezintă mai bine, ce aspecte ar trebui să las la vedere, până unde mă mint pe mine și de unde îi mint pe alții. Am scotocit prin toate zilele vieții mele, căutând esența, răscolind amintiri, alungând temeri. Aș fi vrut să spun „Omul care a construit Turnul Effel” sau „Cel ce a descoperit leacul cancerului”. Sunt atât de multe lucruri care pot fi spuse în doar 6 cuvinte. Dar viața mea nu a ajuns atât de departe și nici așa meritoasă n-a fost. Să fi zis „Oameni dragi, lumina mea, s-au dus” ? N-ar fi fost corect față de cei pe care-i am lângă mine. Și-atunci, din adâncurile nespuse ale mele, trăite dureros în fiecare zi, săpate în riduri încă de când eram copil, au ieșit aceste șase norocoase: „Sunt omul care suferă de dor.”

Vă recomand acest exercițiu de sinceritate acută, de introspecție concisă. Sunt doar șase cuvinte, curaj!