Început

Ne strângem timid rândurile după câteva zile de sărbătoare. Ne-am revăzut cu cei dragi antrenați de entuziasmul tradiției și al obisnuinței, de dorul lunilor petrecute departe și mirosul bucatelor gătite cu trudă. Ne-am povestit și ne-am îmbrățișat, am făcut planuri și socoteli, ne-am etalat realizările și ne-am scuzat eșecurile. Au trecut toate ca florile de primăvară, tăcut și atât de repede. Ne ostoim melancolia cu ultimul pahar de vin, cald acum, privind ouăle roșii rămase. Pornim televizorul amuțit de câteva zile și-l regăsim banal și sălciu. Apoi aranjăm serviciul cel bun înapoi în dulap, ștergem ceștile de cafea și bem un sănătos ceai de plante. De aici, totul e la fel ca înainte. Mâine va suna deșteptătorul și ne vom îndrepta cu ochii cârpiți de somn spre slujbele pe care nu am apucat să le uităm, împărțind cu tovarășii de tramvai amintirea zilelor de odihnă. Vom reintra în programul de plătit facturi, dus copiii la grădiniță, făcut piața.

Un început se naște atunci când un sfârșit moare. Sau cum îmi spunea un prieten "Secretul stă în călcâi". Maxime fără sens, care te pun pe gânduri și în care până la urmă descoperim adevăruri la care nu ne-am fi gândit. De fapt, începe așteptarea următorului weekend, al următorului moment de liniște, al următoarei clipe de viață. Se scurge timpul. Să-l sărbătorim deci, începând de acum, abandonând clișeele, superstițiile, nemulțumirile. Nu fiți sensibili, fiți buni și fericiți. Celelate cuvinte.