Stradale

Ies în oraș cu treburi. Ajung pe bulevardul Ștefan cel Mare, rar, numai când e musai, pentru că nu se înscrie în drumurile mele obișnuite. Totuși nu mă așteptam să fiu nevoit să traversez o coadă. Vreo 50 de persoane stăteau ordonate pe 2-3 rânduri, de-a curmezișul trotuarului. Era ora 13 abia și nu întrezăream nici o perspectivă de a afla ce se întâmplă pentru că vitrina în fața căreia stăteau era perfect acoperită cu un desen alb-negru complicat.

- De ce stați la coadă, întreb ca un curios trecător sau ca un posibil client.
- E reducere.
- Bun, zic, dar la ce?
- Converse.
- Hm, iartă-mă tinere, dar ce e aia converse?
- Teniși.

Și iată-mă gură cască la o coadă la teniși. Îmi vine să întreb dacă sunt chinezești sau de Drăgășani, dar mă abțin să nu supăr audiența și așa amărâtă că ușile magazinului stau închise și se deschid rar doar pentru câte doi clienți. Coada e formată din oameni de toate felurile: puști scăpați de la liceu, pensionari, oameni ai muncii cu odrasle sau fără. Sunt veniți în grup sau singuri și se uită chiorâș la trecătorii grăbiți care se strecoară printre rânduri. Se înaintează greu pentru că cei dinăuntru nu se mai grăbesc să și iasă.

Teniși. Un articol de încălțăminte din pânză, lipit cu un fel de clei care-și arată nasul la prima ploaie sau tentativă de curățire. Colorați, gen gheată sau balerin, cu botul de plastic sau nu, tenișii au fost prezenți în multe momente ale vieții mele. De cele mai multe ori, erau varianta ieftină a adidașilor, îi purtam o vară și pe-aici ți-e drumul. Totuși, nici chiar în vremurile triste și restricționate, tenișii nu erau un produs pentru care să se stea la coadă. Dar în zilele noastre, capitaliste și libere, statul la coadă e o plăcere când vine vorba de un mall, un cinema nou sau fast-food. Stăm la coadă la oferte. Golim magazinele în perioadele de reduceri, cumpărând fără tăgadă electrocasnice, al 3-lea telefon mobil, covoare și teniși. De fapt, nu cumpărăturile în sine ne atrag, ci numele înscripționate pe produsele respective. Suntem o reclamă ambulantă, veșnic în căutarea noii promoții a consumatorismului. Și campionii cărților de credit.

Apropo, coada de la magazinul de teniși era acolo și la ora 18 30 când m-am întors de la treburi. Probabil că ar fi bine să vă grabiți. Eu, în hainele mele de necunoscut, am traversat coada și la ceas târziu de seară.