Dar la aceste interviuri nu ajungi decât dacă îi convingi înainte că meriţi. Şi cum altfel i-ai putea convinge decât vorbindu-le despre tine într-un CV şi o scrisoare de intenţie. Dacă CV-ul are o formă bine definită şi devine astfel doar un formular, scrisoarea de intenţie trebuie să dovedească motivele pentru care îţi doreşti acea slujbă şi implicarea în domeniu. Cu alte cuvinte, laudă-te cu inspiraţie şi avânt muncitoresc. Şi ce-ai putea să scrii? Că vrei doar slujba oferită aici, dar aplici şi pe la alţii ca să nu mori de foame în caz că nu eşti încă suficient de bun pentru aşa un post onorabil. Că te-ai pregătit toată viaţa pentru acest post. Că eşti cea mai bună alegere datorită calităţilor tale excepţionale de lucru în echipă, lider înăscut, înclinaţiei de a nu mai pleca acasă de dragul firmei şi disponibilităţii complete la orice oră din noapte sau weekend. Zile de vacanţă? Nici nu ţi-a trecut prin cap să ceri, iar bani nu primeşti decât de Crăciun când mergi cu uratul. Şi evident trebuie să adaugi o frază creaţie proprie despre tine.
Eseurile ‘despre tine’ s-au extins la admiterea în facultăţi, la aplicarea pentru burse, programe de studii post-universitare, cursuri de toate felurile, în curând va apare scrisoarea de motivaţie a viitorului şofer. Până şi blogurile şi reţelele de socializare, bazate integral pe virtualitate, adună pe lângă profil şi câteva rânduri despre tine.
Întotdeauna există o dilemă în ceea ce priveşte gradul de sinceritate al unui astfel de material. Eu înclin să nu le dau crezare, deşi nu mă îndur să mint când le scriu pe ale mele (probabil din orgoliul că asta sunt şi dacă nu-ţi place treaba ta) Dar uneori îmi doresc atât de mult un anumit lucru încât îmi calc pe suflet şi mă descriu în culori mai aprinse. Cred că cel mai sigur ar fi să ne rugăm mamele să scrie despre noi.
Deci, trebuie să scriu între 5 şi 10 pagini despre mine. Ajutor!
Postări
gata, tu esti deja in echipa care scrie exact cum gandesc si eu. Tot asa, stau in cumpana: sa scriu de mine numai de bine, incat sa nu ma mai recunosc si sa ma intreb: al cui (naibii de) CV il car eu in geanta dupa mine? sau sa fiu sincera si sa nu fie totul numai galeti de lapte si borcane de miere??
RăspundețiȘtergeremai sus, cand am scris CV, din greseala (sau nu) am tiparit VC :)) Oricum, totul tinde sa ia o forma atat de constipata in aceste prezentari, incat probabil alunecarea inconstientului pe taste chiar a functionat.
subcontient, nu inconstient, desigur.
RăspundețiȘtergereCred ca subconstientul inconstient aluneca si prin CV-uri. Altfel n-ar avea cei mai seriosi si muncitori angajati hobby-uri ca dansul, muzica si calatoriile (si pasiunile sunt la fel de standard ca inclinatia spre munca peste program si lucru in echipa. A, si sa nu uit, franceza nivel mediu (in traducere, am conjugat niste verbe prin clasa a 6-a sau cum zicea Mr. Bean "Oui, Non, Gracias")).
RăspundețiȘtergereRezultatul unui CV masluit depinde si de angajator. Multa vreme mi-am ascuns inclinatiile neingineresti. Dar, am intalnit si oameni fericiti care nu au strambat din nas cand au vazut in CV-ul unui programator un master de jurnalism in desfasurare :) Parca e mai bine sa dai cartile pe fata.