Cum să reziști programului zilnic

Voi pleca de la presupunerea că nu desfășori o activitate fizică la locul de muncă (nu de alta, dar altfel n-ai mai citi bloguri în timpul programului). Deci 8 ore pe zi ești lipit de birou, 2 ore ești lipit de masă, încă vreo două de scaunele din metrou și autobuz (iar dacă stai în picioare ești agățat inestetic de o bară, mușchii tăi având consistența unei mămăligi moi lăsate în calea lingurii, aici șoferul). Apoi mai punem 8 ore de binecuvântată poziție orizontală în patul moale și aducător de vise, 1-2 dedicate fotoliului din fața televizorului (exceptând perioadele de campionat de fotbal). Rămân 2-3 ore pe zi în care te poți simți liber și-ți poți face programul după voia și posibilitatea inimii.

A rupe din puținul timp liber o oră pentru sport e mult, știu. Vestea bună e că nu trebuie s-o faci zilnic și vestea și mai bună e că sportul recunoaște omul care a mai făcut sport și lucrurile devin mai ușoare. O să spuneți că și alergatul după cumpărături, căratul lor până acasă, împachetarea rufelor și întinsul lor pe sfoară, joaca alături de copii și alte activități casnice sunt până la urmă activități cu aromă de sport. Dar este exact același lucru și când vine vorba de aromele alimentare identic naturale: seamănă, dar nu răsare.

Sportul organizat are o structură dedicată unui anume pacient. Prin sport se dezvoltă anumite grupe de mușchi, se dezmorțesc anumite încheieturi, se sprijină inima sau se reduce colesterolul, se stimulează rinichii și se curăță de toxine întreg organismul. O oră de aerobic nu este același lucru cu o oră de înot, un meci de baschet sau o tură de călărie. Alegeți ce vi se potrivește și ce vă este necesar, la intensitatea stabilită de dumneavoastră și de posibilitățile pe care le aveți. Sportul este un sport costisitor încă, dar sunt o mulțime de șmecherii care vă vin în ajutor: bicicletele închiriate gratuit, ganterele antrenate la domiciliu, alergatul în parc, baschet pe Kiseleff sâmbătă când se închide circulația. O oră de aerobic costă cât un meniu la fast-food.

După doar o oră de sport calificat, organismul vă sărută mânușițele, bea fericit o bere și se ocupă zâmbitor de restul programului. Dulcea oboseală se instalează, scurgându-se prin toate cotloanele nescuturate de praf de mult. Sângele e cald, capul de gol, privirea e senină. Prin magie, ați scăpat de gândurile netrebnice trezite de șeful zgârcit, colegul nesuferit, clientul imbecil. Și mai e ceva: veți dormi impecabil și fără vise cu gândaci (precizarea este pentru domnișoara de la metrou care declara șoptit în telefon că nu se teme decât de Dumnezeu și de gândaci, din motive complet diferite, evident).
Sursă foto