Palatul brâncovenesc de la Mogoșoaia

Am constatat că și anul trecut și anul acesta mi-am petrecut ziua de 15 august la Palatul de la Mogoșoaia. Dat fiind această coincidență, m-am gândit să fac o comparație cel puțin din punct de vedere al impresiilor mele.

Fotografiile sunt surprinzător de asemănătoare. Clădirile s-au mai scorojit un pic, iarba la fel de verde, trandafirii ușor trecuți, dar încă parfumați și colorați. Nivelul lacului l-am găsit foarte scăzut. Locuitorii înaripați ai zonei foarte rezervați. Casa de peste lac era încă de vânzare, afectată sigur de instabilitatea pieței imobiliare. Grifonii din fața palatului râdeau pe înfundate de situația ei jenantă. Statuile lui Lenin și a doctorului Petru Groza aruncate după zidurile domeniului în zilele revoluției împotriva rămășițelor comuniste din 1990 sunt la locul lor. Dar locul lor se transformă și sper că nu într-un cartier rezidențial. Pe scurt, e șantier.

Cantitate moderată de oameni, deși este o zi caniculară de august, o duminică de sărbătoare și o zi liberă chiar și pentru cei care de obicei muncesc duminica. Am regăsit amatorii de picnic și mi-am regăsit și surprinderea că nu rămân gunoaie în urma lor. Grătarul este interzis, da. Spre deosebire de anul trecut, accesul mașinilor este permis (cu o taxă de 4 lei) într-o parcare din incinta complexului. Strada de lângă zidul domeniului este liberă!

Vreo 3 expoziții își găsiseră gazda la Mogoșoaia. Artă modernă spre foarte modernă, nu știu cât de potrivită cu ambientul lui Brâncoveanu, dar oricum interesantă. Expozițiile sunt un bonus întotdeauna.







Subconștientul meu și-a amintit că o excursie la Mogoșoaia implică provizii luate de acasă. Restaurantul existent, frumos și cu terasă, este ocupat când de o nuntă sau un botez când de alți doritori de ciorbă sau răcoritoare. Nu am reușit să găsesc loc liber și oricum e mai frumos pe iarbă privind visător lacul.

Pe scurt, merită plimbarea. Aer curat, istorie, iarbă verde, soare, spațiu suficient, liniște.