La mulți ani

Nu pot să-ți spun 'La mulți ani!' pentru că de ceva vreme anii nu mai înseamnă nimic pentru tine. Nu pot să te sun la 7 dimineața pentru că nu mai locuiești la acel capăt al firului. Nu pot decât să-mi vântur amintirile, frânturile de viață care ne-au ținut aproape. Nu pot decât să-ți privesc chipul cu ochii minții (și să mă bucur că trăsăturile lui sunt încă vii în amintirea mea, dar oare până când? Mi s-a spus că o să uit tot, că n-o să-ți mai simt mângâierea dulce pe obraz, că n-o să-ți mai știu mirosul!) Nici el nu ne mai aduce garoafe (ție roșii, mie albe), nici lumea nu ne mai urează.

Vorbim atât de des și totuși azi nu știu ce să-ți spun. Aș vrea să-mi pun capul în poala ta și să te rog să mă mângâi pe păr, măcar încă o dată, măcar încă de un milion de ori și să nu numere nimeni. Aș vrea să glumim toți trei, să ieșim pe stradă râzând, să îmbrățișăm lumea. Dar care lume? Nu mai știu. De când nu mai răspunzi la acel număr nimeni nu mai știe de sărbătoarea noastră. Nu, nu te teme, nu te-au uitat, doar că fără tine nu e sărbătoare, e doar un nume tipărit pe buletin. Nu suntem noi. Și nimeni nu știe ce să-ți spună. Nimeni nu știe ce să-mi spună. Așa că nu-mi spun nimic.

Tot ce-mi vine în cap începe cu "Ți-aduci aminte când..". Știu că n-ai uitat că te iubesc. Mă gândesc că dincolo de toate lumile și dincolo de timp, dragostea mea tot ajunge la tine. Și asta nu se uită, nu se rătăcește. Așa că azi, în zi de sărbătoare, nu-ți urez nimic, nu-ți fac nici un cadou. Îți spun doar că te iubește copilu' mult, că mi-e dor de tine și de el, că vă aștept în orice clipă și că nu voi trăi niciodată fără voi. Cred că ți-ar plăcea să asculți melodia asta, nu?