Adevăr urât sau minciună frumoasă?

Am fost mereu brutal de sinceră. Este unul din defectele pe care le trec mereu în CV-uri și o fac fără falsă modestie: vorbesc prea mult și sunt năucitor de sinceră. Asta nu înseamnă că nu pot ține un secret (deși prefer să nu am astfel de sarcini) și nici că nu pot utiliza armele diplomației când situația o cere. Dar, în restul ocaziilor, dacă îmi ceri o părere o vei afla pe cea mai verde posibil.

La rândul meu, am primit și minciuni frumoase (și da, mă refer și la acel 'te iubesc' la a 5-a întâlnire) și sinceritate ascuțită, dureroasă și memorabilă. Am observat că adevărul doare. Cui îi place să audă că iubitul o consideră lipsită de ritm și se jenează să fie în preajmă când mrejele dansului o cuprind? Și cine și-ar dori să afle că noua coafură îi vine deplorabil, că acel coș imens de pe nas chiar este sesizabil, că mirosul de usturoi încă nu i-a părăsit gura? Dar, dacă suntem un pic atenți, vom observa că într-adevăr suntem lipsiți de ritm, tunși prost, suferinzi de acnee și prea mari amatori de usturoi. Sunt lucruri întâmplătoare sau atribute definitorii, dar fac parte din noi, din azi, din istorie.

Dacă adevărut a durut, minciuna a dat naștere unei stânjeneli cumplite. Uneori am înghițit gălușca și am suferit mai târziu înzecit. Alteori m-am prins de la început și am stricat momente frumoase (poate amuzante, dar sigur memorabile) încercând să maschez, să disimulez, să mă îndepărtez de subiect. Este obositor și inutil. Uitați-vă la acei bărbați ce suferă și transpiră prin mall-uri, abandonați la ușa unui magazin, încercând disperați să-și însenineze ziua cu un joc de pe telefonul mobil. Soția strigă din cabină „Dragă, vino!” și câte 5 soți sar speriați în ajutor. Molfăie un „vai dragă ce bine-ți vine” visând la un meci, o nouă jucărie teleghidată pentru copilul care încă suge sau la vecina de la 2. Din prea mult zel, unii nu se opresc aici și își prind urechile cu afirmații ca „este chiar culoarea ta, mai ai și altele așa”, „lungimea asta te face mai slabă”, „merge perfect cu pantofii maro”. Reversul nu întârzie să apară. Neveste ucise de plictiseală în zilele campionatului de fotbal se bat cu pumnul în piept în fața prietenelor cu interesul lor microbistic și cu împărtășirea completă a dorințelor partenerului. Copiii lor n-au niciodată probleme de nici un fel, iar soții le aduc flori săptămânal. Altele susțin că sunt mari amatoare de burtă și își îndoapă soțul pofticios cu toate bunătățile. Când dânșilor le cade și părul devin irezistibili.

Mă întreb dacă o lume sinceră ar distruge căsniciile și prieteniile. Dacă am avea curajul să ne exprimăm adevăratele păreri am fi oameni izolați social sau ne-am găsi anturajul potrivit. Știu doar că prefer adevărul. Îmi menține starea de conștiență asupra propriei persoane atât fizic cât și comportamental. Mă ajută să mă dezvolt, să mă strădui, să fiu atentă. Și-apoi sunt atât de fericită când oamenii mă aleg cu toate defectele mele încât nu le pot răspunde decât arătându-le toate defectele lor.