Goodbye Lenin! (2003)

Pentru că am apucat să fiu șoim al patriei și pionier al comunismului, am vârsta necesară pentru a fi văzut o multitudine de filme despre această perioadă deosebită a istoriei universale. Goodbye Lenin este fără îndoială unul dintre ele. Un film german, despre o țară împărțită în două, despre o familie chinuită de un zid, despre teamă, speranță, viață. Ceea ce este diferit față de mai toate filmele dedicate acestei perioade (toate pe care le-am văzut eu) este faptul că personajul principal nu este regimul malefic care a chinuit atâția oameni, tulburătoarea seceră ce a stat deasupra capetelor neputincioase. Personajul principal este un tânăr care reinventează un regim pentru a o ține în viață pe mama sa.

Subiectul filmului este spectaculos. Forța regimului este nesemnificativă în fața forței dragostei, dorinței de viață. Tânărul schimbă istoria tranformând-o conform dorințelor mamei, prea bolnavă ca să suporte evenimentele anului 1989, prăbușirea socialismului și reunificarea Germaniei. Dar cum lucrurile nu sunt mereu ceea ce par a fi, iar în acele timpuri cu atât mai mult, adevărul se strecoară încet în poveste, în istorie, în viață.

Moravuri vechi și noi se împletesc într-o poveste tristă și plină de umor în același timp. Goodbye Lenin este un film european care merită atenția unui public prea obișnuit cu filme care prezintă orori și nenorociri. Este un film din care reiese că oamenii au trăit și au iubit și înainte și după regimul comunist.