Ce-şi face omul cu mâna lui, lucru manual se numeşte

De fapt, mai nou, se numeşte handmade. Febra produselor bio, eco, organice, naturale, lucrate manual, fără coloranţi, parabeni şi stress a cuprins România. O dovedeşte faptul că la fiecare sfârşit de săptămână se organizează târguri de astfel de produse prin curţi, intersecţii, terase, parcuri şi alte locuri intens vizitate. ‘Nu e rău deloc’ ar zice Moromete sprijinit în poartă, mai ales că lingura lui de lemn e obiect decorativ prin sufragerii spoite proaspăt.

Cum alţii umblă după roşii, ouă zero sau chilipiruri, eu umblu după zorzoane. Devorez târgurile de handmade (care ar trebui să fie numite aşa numai dacă numără mai mult de 2 tarabe) şi mă scufund în grămezi de mărgele, broşe, brăţări de piele, flori de hârtie şi pânză, pălării croşetate, accesorii de plastic sau lemn, procesoare de calculator transformate în coliere, papuci de mătase, cercei din scoici şi tot restul lucruşoarelor trudite de mâini îndemânatice. Aleg, studiez, miros, pipăi şi în cele din urmă plec cu lucruri care mă impresionează şi mi se lipesc de suflet. Constat atunci că vânzătorul, părintele obiectului mai întotdeauna, se desparte greu de achiziţia mea. Îmi dă indicaţii de utilizare cu o sprânceană ridicată, nu cumva să greşesc şi să-i stric copilul. Apoi îl împachetează cum poate mai bine, îl mângâie de rămas bun şi mi-l întinde înduioşat rugându-mă din priviri să am grijă. Şi am.

Sursă fotografie: BuyHand

Aşa le-am cunoscut. Fetele fac nişte accesorii haioase, din plastic pictat, din care mi-a fost greu să aleg. Adică zău aşa, Stan şi Bran sau Charlie Chaplin, oaia sau lupul, sutienul sau chiloţii, Kenny sau Stan (South Park)? Pentru că mă uitam hlizindu-mă la toate şi nu reuşeam să mă decid, fetele au început să-mi spună povestea fiecarui obiect. De ce oaia mică e legată de cea mare şi neagră, de ce-ai purta un pian la gât sau o colivie sau pe Hercule Poirot. Am ales povestea unei oi şi am plecat acasă cu ea ţanţoşă pe tricou s-o afle toată lumea.

De la ele am aflat că a umbla prin târguri cu accesorii handmade este acelaşi lucru cu a spune poveşti la şezătoare. Fiecare vine cu poveştile lui, unice, adunate cu drag şi le împarte generos cu toată lumea. Apoi lumea pleacă să le spună mai departe, iar povestitorul să adune şi să fabrice porţia de săptămâna viitoare. Afacerea nu merge grozav, pentru că încă-i molu’ la putere şi doar câţiva împătimiţi ca mine circulă frecvent prin târguri şi-şi doresc unicate şi poveşti. Dar genul ăsta de îndeletnicire nu este pentru toată lumea şi nici produsele lor nu sunt pentru toţi. Nici nu vreau să mă gândesc ce ar însemna să se bulucească tot românul prin târguri. De fapt ştiu, ar însemna producţie în serie în câţiva ani. Aşa că preferă să rămână la clienţi fideli şi grijuli, care cumpără de drag şi poartă cu mândrie, care asortează hainele la accesorii sau pur şi simplu le poartă cu orice.

Devoratorii târgurilor de zorzoane ştiu de ce umblă din tarabă în tarabă şi scotocesc fiecare colţişor. Găsesc lucruri frumoase, ieftine, pentru orice ocazie, create special doar pentru ei, extrem de funcţionale în ciuda aspectului complicat. Sunt obiecte realizate cu migală şi cu principii clare de calitate. Sunt pline de imaginaţie şi de poveste, susţin o cauză sau doar te fac să zâmbeşti. Sunt micro-lumi care îți fac viaţa mai frumoasă.

Şi pentru că un pic de tehnologie nu strică, de pe bloguri aflaţi locaţia târgurilor, poveştile altor artişti, sfaturi practice dacă doriţi să vă apucaţi de lucru manual. Încercaţi BuyHand, ILoveHandmade, V4Vintage, Breslo.