Despre OFZ

Am intrat în povestea OFZ-ului acum mai bine de 20 de ani, dar povestea în sine a început cu mult înainte de a mă naşte eu sau părinţii mei. Se pare că personajul principal este un anume Gică Bârzănescu din Brăiliţa, un personaj al timpurilor fără Google şi Facebook, aşadar un personaj de neidentificat prin tehnică modernă. Şi-acest domn Bârzănescu obişnuia să ţină un mic discurs (mereu acelaşi) după ce consuma câteva pahare de vin. Din acest discurs s-a născut OFZ.

N-am să vă spun povestea. N-o pot rosti în cuvinte. O aud doar - cu urechea inimii de-acum - şi vocea bunicului îmi răsună veselă şi caldă, cel mai bun povestitor pe care-l voi cunoaşte vreodată. De la povestea iniţială s-a ajuns la o formulă de salut, împărtăşită de bunicul cu un prieten. Şi-apoi prietenul s-a pierdut, urarea s-a uitat şi după zeci de ani am apărut eu, sorbind fără să respir sau clipesc şi ultimul cuvânt al poveştilor spuse de dânsul. Aşa am ajuns să merit (de fapt să-mi atribui cu mijloace ştiute doar de puştii între 3 şi 5 ani) formula magică de salut. Căci este magie în acest OFZ, cum tot magie este şi în vorba bunicului şi în poveştile şi drumurile lungi pe care le împărţeam.

Cum nu m-a lăsat sufletul să abandonez şi să uit, am pus OFZ aici. Să rămână, să fie. Iar voi m-aţi răsplătit nemăsurat, dar tot magie este pentru că nu poate fi altfel. De câteva săptămâni Dicţionarul explicativ al banalităţii cotidiene este primul rezultat pe care-l oferă google.ro la căutarea lui OFZ. Vă mulţumesc. Şi apropos, răspunsul la OFZ este DCB!