vineri, 13 ianuarie 2012

Despre mobilizare și subiect

'Murim, luptăm, Smurdul apărăm!'

Așa a început azi buletinul de știri de la ora 7:00. A continuat cu declarațiile unor cetățeni care intenționau să iasă în stradă ca să protesteze împotriva desființării Smurd-ului și să-l apere pe Raed Arafat. Ziceai că s-a dezlănțuit revoluția. Nu prea sunt eu la curent cu știrile, dar fără să vreau rețelele de socializare m-au înștiințat că se pregătește ceva și că Raed Arafat este cumva atacat sau cel puțin trebuie susținut. Nu știu despre ce e vorba, așa că nu am dat atenție. Oricum prin rețelele astea bântuie tot felul de agitatori, revoltați și dubioși. Este un mijloc atât de ușor de creat panică, încât mă sperie și mă face mai circumspectă decât ar fi cazul.

Dar să revin. Buletinele de știri au continuat astăzi să difuzeze declarațiile celor care se pregăteau să iasă în stradă. Blogurile plâng de dorul oamenilor adevărați, de nepriceperea autorităților și de jalea țării. Cei care îl susțineau pe Raed Arafat pe Facebook vroiau să fie stinsă lumina la o oră anume. Un pic surprinzător faptul că grupul de susținători era inițiat de Antena 3. Zic bine, bine, dar ce i s-a făcut omului de e așa prăpăd? Am auzit de Raed Arafat și știu că este unul dintre cei puțini care reușesc să facă un lucru notabil în scurta viață pe care o avem la dispoziție. Am aflat că a demisionat din funcția de secretar de stat pentru că nu a fost de acord cu noua lege a sănătății. Poate o avea dreptate, nu știu, n-am citit legea. Și atât. Nu-l fugărea nimeni, nu-l oropsea nimeni, ba mai mult, nu era pe nicăieri vorba de Smurd!

Printre cei care ocoleau traseul tramvaiului 41 de frica înțepătorului otrăvit (deloc original sau moda revine. Acum vreo 10 ani se vorbea exact de același comportament periculos cu ace infectate cu sida sau altă boală incurabilă, dar prin discotecile bucureștene), cuvintele înțelepte ale lui John Lennon, campaniile pentru Roșia Montană și câinii vagabonzi, scandalul iscat de noua lege a sănătății a trecut ca o stea căzătoare absorbind privirile tuturor. Avem nevoie chiar așa de mult să ne identificăm cu o cauză încât nu ne mai obosim să citim detaliile? Sau ne-am apropiat prea mult de alegeri ca să ne mai putem permite să ne încredem în sursele de informare?

Goana după senzațional ne sleiește de puteri în fiecare zi. Privesc siderată coada care se formează în fiecare dimineață în fața coșului cu ziare gratuite de la metrou. Oamenii se opresc din drum, uită de graba care i-a făcut să lovească până atunci vreo alți cinci, ca să culeagă prețiosul ziar plin cu zvoruri, bârfe și presupuneri. Absorbim fără filtru tot ce ne este spus și ne ambalăm imediat ce ni se pare că se ia cineva de ai noștrii. Totul este să fii contra, fie că știi de ce, fie că doar așa e cool.

De sute de ani 'murim, luptăm, ne zbatem, apărăm!' Dar cred că adevărata noastră problemă nu este capacitatea de mobilizare, ci conștientizarea scopului pentru care ar trebui să ne mobilizăm.

7 comentarii:

  1. OFZ,

    absolut de acord cu constientizarea scopului.
    Cred ca in situatia de fata, a fost ceva in genul picaturii care a umplut paharul.
    Personal am o mare simpatie pentru Raed Arafat. Cineva dn familia mea a lucrat la SMURD multi ani de zile si l-a cunoscut personal. Este un om foarte demn si foarte corect. Eu am lucrat vreo 12 ani ca asistenta medicala in ceea ce era atunci Leaganul de Copii si adeseori am avut nevoia de ajutorul celor de la ambulanta sau SMURD. Intotdeauna au fost la inaltime.
    Cred ca da, pe unele bloguri si pe alocuri si pe FB scopul initial a deviat, plus ca au aparut si agitatori, instigatori si altii, ca la orice miscare de masa tipica.
    Dincolo de asta, e fascinant sa vezi ca totusi oamenii se pot mobiliza, pot iesi din amorteala si se pot solidariza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt de acord ca SMURD este un exemplu bun, un model de reusita. Insa in cazul de fata nu a avut nici o legatura cu subiectul (nici macar nu e subordonat ministerului Sanatatii, apartine ministerului de Interne si nu intra direct sub incidenta legii). Dar din orice intamplare se poate ajunge la instigare, la manipulare. Oamenii se pot mobiliza, insa nu mereu ajung sa faca si ceva bun cu asta. Masele sunt o forta periculoasa.

      Ștergere
    2. Si cel mai simplu de manipulat. Ma refer la mase in general. Se dilueaza identitatea, individualitatea si sub protectia anonimatului si a neobligativitatii asumarii responsabilitatii personale, masa sau grupul poate da nastere la fenomene greu de anticipat si poate chiar periculoase.
      Ce nu-mi place in situatia de fata este faptul ca de numele lui Arafat se leaga aceasta miscare ce acum e vizibil indreptata impotriva guvernarii.
      Dar na, vedem ce si cum o fi.

      Ștergere
  2. :)E bine totuşi că oamenii au un scop.Iar faptul că au încredere ăn faptul că Raed Arafat a spus că nu e bună legea şi şi-a dat demisia şi încrederea în acest om i-a scos de fapt în strada.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam unidirectionala si bazata pe presupuneri increderea asta.. Pana si Raed Arafat le-a spus ca nu fac bine ce fac.

      Ștergere
  3. "De sute de ani 'murim, luptăm, ne zbatem, apărăm!' Dar cred că adevărata noastră problemă nu este capacitatea de mobilizare, ci conștientizarea scopului pentru care ar trebui să ne mobilizăm." -punct tintit, punct lovit!!!

    Tu spui, OFZ scump: "Privesc siderată coada care se formează în fiecare dimineață în fața coșului cu ziare gratuite de la metrou."
    Iar eu-ti marturisesc ca privesc zilnic (matinal, chiar(!!!)) siderata la cosurile de gunoi stradale, arhipline de ziare citite-n goana spre serviciu si-aruncate apoi in lehamite la punctele de gunoi, de aici.
    Oare de ce acest fenomen?!?- m-am intrebat adesea, fara sa-mi dau ghes impulsului interior de a si-mi gasi in exterior raspunsul echivalent-plauzibil, verificat, eventual, la "fata locului", chiar fata de cei descumpaniti, probabil(?!?), de continutul informatiilor oferite de catre cele mai renumite ziare berlineze.

    Fenomenele sociale sunt ca virusii: se raspandesc instantaneu, acolo unde gasesc teren prielnic de dezvoltare.
    Propun sa ii combatem ferm. :-) Incepand cu constiinta personala si propagand-o (combaterea) fara teama, mai departe. :-)
    Un articol ca acesta, uneori, chiar poate face garantat minuni in constiintele multor semeni ai nostri. :-)
    Felicitari pentru atitudine!!!
    Conteaza!!!
    Mereu!!!
    :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E lunga discutia despre utilitatea publicatiilor care se considera presa.. Si nu cred ca publicatiile sunt de vina. Ele scriu ce se cere.

      Ștergere

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine