foto: wikipedia |
Careta lunecă ușor.
Brav vizitiu, cu barba rară,
Ne poartă timpul parcă-n zbor.
Trântiți în pernele caretii,
Preabucuroși de-orice-ntâmplări,
Strigăm: -"Hai mână...!"
Sătui de somn și desfătări.
Dar scade râvna la amiază.
Ne-a zdruncinat acest proclet.
Costișe, râpi ne bagă-n groază.
Strigăm: -"Nebune, mai încet!"
Careta-n zbor întins ne poartă.
Spre seară ne-am obișnuit.
Ajungem moțăind la poartă
Iar timpu-aleargă nesfârșit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu