Despre realizări

Ne dorim atât de multe încât zăpăcim universul. Încercăm disperat să-l convingem să investească niscaiva energie în noi. Ce e mai rău e că ne răzgândim și ne dorim altceva negând furios că vreodată am fi avut alte gânduri. Probabil de aceea ne surprind propriile realizări, pentru că niciodată nu știm sigur ce vrem.

M-am înscris la un master complet diferit de studiile pe care le am. Mi-am dorit mult să fac acest master și înainte de admitere m-am socotit cam ce notă mi-aș dori. Am ales 9 pentru că m-am gândit că nu e nici prea mică, nici exagerat de mare și am sperat că-mi va fi suficientă pentru admitere. N-a fost. Da, am luat nota dorită și a fost prima notă sub linia care separa admișii pe locurile fără taxă de cei de pe locurile cu taxă. Evident că am bodogănit universul și ideea creață care m-a făcut să-mi investesc energia într-o notă insuficientă. Că nu puteam să vreau și eu 10, ca toată lumea. Până la urmă universul s-a îndurat de mine, a convins câțiva dintre cei admiși mai bine ca mine să se retragă și am avansat și eu. Apropo, mulțumesc.

Uneori muncim din greu pentru ceea ce ne dorim și realizările întârzie sau, și mai rău, nu mai vin deloc. Nemulțumiți, uităm că întotdeauna universul ajunge la echilibru și că mai devreme sau mai târziu vom fi răsplătiți. Anul trecut am participat la un concurs literar la care nu am câștigat nimic. Ca să ies din starea de dezamăgire mi-au făcut tot felul de gânduri și până la urmă am reușit să depășesc momentul. Apoi a venit prima revistă în care organizatorii concursului îmi publicau o poveste. Apoi a doua, iar ieri a treia, plus invitația de a participa și anul acesta la concurs. Deja știu că orice neplăcere e dublată de o bucurie și că dorința adevărată nu are termen de garanție. Așa că scriu și cândva, cineva va publica poveștile mele.

Obișnuim să ne calculăm media realizărilor și neglijăm astfel acele momente unice în care gustul lor ne este proaspăt, în care țopăim de bucurie și revărsăm priviri drăgăstoase asupra oricărui flecușteț. În medie, am publicat mai puțin de o poveste pe an, în reviste de care nu știe nimeni. Momentul în care găsesc astfel de reviste la cutia poștală e neprețuit. Aștept să câștig și bani din scris, nu pentru că mi-aș dori banii, ci pentru că ar fi într-adevăr o dovadă că textele mele merită. Vă asigur că voi țopăi și atunci, pentru cea mai neînsemnată sumă. Intenția contează, nu?

Realizări. Bucurie spontană sau așteptată îndelung, muncă sau noroc chior, pricepere sau anturaj potrivit. Dar cel mai important, dorința și convingerea într-un univers echitabil. Succes și încredere.