Nu pot să mă despart de cărți. E o meteahnă de familie care a făcut ca biblioteca bunicilor să conțină cărți și reviste dinaintea celui de-al doilea război mondial, în condițiile în care s-au mutat de vreo 10 ori și n-au avut niciodată mașină. Dar sunt un mândru posesor al Aventurilor lui Cepelică în ediția care l-a distrat pe bunicul meu când era elev de școală primară. Mă înțelegeți acum de ce fiecare petec de hârtie imprimată care îmi pică în mână este atent analizat înainte de a fi returnat naturii prin reciclare. Cum aș putea să mă despart de pagini întregi de vise, de sute de personaje, de poezie și de însuflețirea romanelor polițiste?!
Pentru că n-aș vrea să trec drept un om egoist sau zgârcit, caut soluții acestui schimb reciproc avantajos. Dacă în loc să încurajăm principiul „citește și lasă” am insista mai mult pe „împrumută de la bibliotecă” și ne-am strădui să dotăm cât mai multe biblioteci corespunzător? Mi-amintesc de anii în care bântuiam biblioteca școlii căutând noi și noi aventuri până la exasperarea bibliotecarei care ne dădea orice doar o scăpa de noi. I-am cunoscut așa pe Cireșari, pe Winnetou, pe Ivanhoe și pe mulți alții. Cred că-mi place mai mult și „dăruiește dubluri” și „vizite dese în târguri de carte”.
Am încercat să aleg ce carte aș da la schimb și ce carte aș vrea să primesc. Cred că aș da un Cortazar (bineînțeles, după ce l-am achiziționat din nou) și mi-aș dori să primesc un Cortazar, o Simone de Beauvoir, un Sergio Pitol, un PG Wodehouse, un Umberto Eco și orice altceva. Nici un Winnetou n-ar fi rău.
Cum vi se par schimburile de cărți? Ce carte ați da la schimb și ce v-ați dori să primiți de la necunoscutul din fața dumneavoastră?
Postări
Nu pot sa ma desprind de carti si nici sa le cer cu imprumut pentru ca sunt incapabila sa le citesc fara sa le subliniez.
RăspundețiȘtergere