Doubt (2008)

O femeie a bârfit. Apoi, cuprinsă de remușcări, s-a dus la preot să se spovedească și să primească iertare. Preotul însă, a refuzat să-i ofere prețioasa iertare până când n-avea să îndeplinească o sarcină. I-a spus să se ducă acasă, să ia o pernă și un cuțit și să se urce pe acoperiș. Acolo, să înjunghie perna. Apoi să coboare și să revină la biserică. Femeia a făcut întocmai și s-a întors la preot.
- Acum mă ierți părinte?
- Nu încă. Trebuie doar să te întorci acasă și să aduni toate penele care au fost în pernă. Atunci vei fi iertată.
- Dar părinte, vântul a luat penele și le-a împraștiat în tot orașul. Cum să mai reușesc eu să le adun pe toate?
- Așa a dus vântul vorba ta neadevărată și tot atât de imposibil este să-ți repari păcatul bârfei.
Abia atunci preotul a iertat-o pe femeie, pentru că ea a înțeles gravitatea faptei sale.

Acesta este, pe scurt, nucleul filmului Doubt. Povestea e spusă chiar în film, în timpul predicii unei slujbe. Îndoiala este un dușman de neînvins, un parazit care greu părăsește omul care-i cade victimă. Acțiunea filmului se desfășoară în jurul bârfei, a părerilor preconcepute, a încăpățânării și trufiei, a suspiciunii. O poveste veche a umanității.

Meryl Streep și Amy Adams (pe care o știți din Leap Year ) întruchipează suspiciunea și blândețea, trufia și mila într-un dialog actoricesc care mie mi-a plăcut. Se pare că nu doar mie, pentru că filmul a avut 5 nominalizări la Oscar și 5 la premiile Golden Globes atât pentru prestația celor două actrițe cât și pentru scenariu. Doubt este un film lipsit de gloria strălucitoare a Hollywood-ului, de happy-end și de sex. Nu are acțiune și povești de dragoste, nu are urmăriri spectaculoase, de fapt nu are nimic spectaculos. Doar atitudine și întrebări.