Geografia, bat-o vina!

În primăvara anului trecut, am scris un articol despre localitatea Jurilovca și împrejurimile sale pentru o revistă de turism. Articolul a fost acceptat pentru publicare în numărul dedicat verii 2009 și va apărea în numărul dedicat verii 2010. Nu m-a deranjat întârzierea pentru că revista apare rar și subiectul nu suferea stricăciuni în timp. Jurilovca și tărâmurile dobrogene sunt locuri aparte și le descopăr mereu cu plăcere, eu, un bucureștean crescut între betoane. Așa că mare mi-e bucuria că articolul meu va vedea lumina tiparului și, în mod cu totul surprinzător, primesc și bani pentru asta (să nu zic hop până n-am trecut Dunărea, că încă n-am văzut nici banii, nici revista).

Dar bucuria mea are o pată mare, încețoșată ca ochelarii bunicii după ce termina de gătit. Eu am numit articolul "Popas la Jurilovca", cei de la revistă s-au gândit că dă mai bine "Jurilovca, între deltă și mare" și nu mi-au spus decât după tipărire. Pentru cei care n-au harta României la îndemână, trebuie să precizez că Jurilovca se află pe malul lacului Golovița, la vreo 100 de kilometri de Constanța și vreo 75 de kilometri de Tulcea. Partea cu apropierea de mare aș putea s-o înțeleg pentru că traversând lacul se ajunge la fâșia de nisip numită Portița, dincolo de care e Marea Neagră. Dar Dunărea și delta ei sunt cam departe. Oare nu s-ar necăji localitatea Sfântu Gheorghe dacă orice locșor dobrogean s-ar intitula între deltă și mare? În plus, cred că Dobrogea de uscat (partea de sud, cea fără deltă) are un pic altă cultură și alte obiceiuri. Parcă nu merge totul pus la grămadă pe motiv că pământul e oricum rotund și orice loc e între orice și orice (că la urma urmei și Bucureștiul e între Dunăre și mare, între Turnu Severin și Constantinopole, între Madrid și Paris). Dar uite-așa, pentru a publica un text, am închis ochii și gura, am văzut numai jumătatea care mi-a convenit, că doar n-a scris nimeni direct pentru National Geographic (sau a scris, dar pe cei cu talent nu-i numărăm).

Dacă ați fost la Jurilovca sau ați auzit de ea, dacă vă pricepeți mai bine la geografie și vă descurcați fără GPS sau dacă știți vreun loc românesc care merită văzut, dar nu știu mulți de el, dați de știre sub orice formă. Fiți preciși, corecți și sentimentali, povestiți cu responsabilitate, cu melancolie, cu umor. Spuneți numai prietenilor, pe șoptite, trimiteți invitații la o ciorbă de pește sau la un papanaș cu dulceață de afine. Citiți reviste de turism, dar nu plecați fără hartă.