În funcție de partea decorativă, aceste plante se împart în două mari categorii : begonia de frunze și begonia de flori, iar în funcție de forma rădăcinilor ele se pot categorisii în plante cu rădăcini rizomatoase(cu rizomi), cu rădăcini tuberculate(cu tuberculi) sau cu rădăcini fasciculate (fibroase).
Azvârli o privire complice ghiveciului proaspăt achiziționat, din care îi zâmbea prietenos o begonie. Sigur era din cea de flori, după buchetele bogate de petale roșii. Ar fi vrut s-o scormonească un pic să vadă dacă e rizomatoasă, tuberculată sau fasciculată, dar se reținu din pudoare. Se cunoșteau doar de câteva zeci de minute, nu era momentul să se înfigă în ghiveciul ei. Miruna o asigură din priviri de intențiile ei curate și planta îi zâmbi.
Sunt begonii cu bulbi, recunoscute pentru frumusețea florilor delicate care seamană foarte bine cu trandafiri miniaturali.
- Sigur ești cu bulb! Se înveseli fata, mângâind cu privirea petalele roșu aprins. Uite câte flori ai și-s crețe toate, mai ceva ca trandafirul! Începu să bată zgomots din palme și să râdă nebunește. Planta se uita la ea nedumerită un pic de reacția fetei, dar mândră de proprietățile sale. Miruna se opri brusc rușinată de propriile izbucniri. Iartă-mă, n-am vrut să te sperii.
Begonia de flori necesită amplasare în condiții similare cu begoniile de frunze, dar preferând orientarea spre nord.
- Ei, asta-i!, se supără Miruna, aruncând revista cât colo. Zi și tu, de unde să știu eu ce preferă amărâta aia de frunze și unde e nordul.
Pereții albi ai odăii erau toți la fel. Fereastra mică și murdară nu era niciodată în bătaia soarelui. Oricum, Miruna nu era un expert în orientare. Reperele geografice le pierduse de mult, soarele îl vedea tot mai rar, iar cunoștiințele într-ale botanicii îi lipseau cu desăvârșire.
- O să-i rog să spele fereastra pentru tine și te instalez pe pervaz. Ce zici? Ai prefera pe noptieră, să fim mai aproape?, se pisici ea, încercând să mângâie floarea. Nimeri însă marginea unei frunze și o durere subțire îi străbătu degetul. Ce faci? De ce mă lovești?, bătu ea în retragere băgându-și degetul în gură și lăsându-l acolo.
Iarna, begonia de flori se udă mai rar, deoarece planta intră în semi-repaus, sau se scot tuberculii din pământ și se păstrează peste iarna într-o cutie cu pământ și nisip la temperatura de cca. 10 grade C. În februarie – martie tuberculii se scot, se curăță de radăcinile uscate și se planteaza în ghivece.
- Doamne, ce complicat e să aibă cineva grijă de tine. N-am înțeles nimic, se lamentă fata, citind din nou. Deci, iarna... ud rar... scot tuberculi... cutie cu nisip (de unde?!)... martie.. rădăcini uscate.. în ghivece.. Aha.. Am înțeles!, strigă ea veselă și începu din nou să bată din palme și sa țopăie în jurul ghiveciului.
La apariția lăstarilor se așează ghivecele la fereastră și se udă gradat din ce in ce mai mult odată cu creșterea frunzelor.
- Ți-am zis eu că la fereastră e bine, ți-am zis, ți-am zis, țopăi Miruna. Hai să dansăm, o să vezi ce bine ne e împreună, începu ea să se învârteasca ținând ghiveciul cu ambele mâini.
Se învârti așa o vreme până când ghiveciul îi alunecă din mâini și zbură prin toată încăperea, lovindu-se zgomotos de perete. Miruna rămase pironită uitându-se cum floarea se împrăștie, cum pământul lasă dâre negre pe perete și ghiveciul se preface în țăndări ascuțite. Țipă și ea împreună cu planta, apoi singură, până când ușa se deschise larg și o asistentă îmbrăcată în alb năvăli furioasă înăuntru stringând în urma ei:
- Haideți la 4, iar au apucat-o pe asta mică. Fir-ar afurisită, numai în pauza mea de masă urlă. Ce-ai păpușă?! Ți s-a urât cu binele?
Miruna stătea ghemuită pe jos, țipând cât o țineau plămânii, mușcându-și buzele și mâinile, neîndrâznind să atingă petalele împrăștiate pe covor. Lacrimile ei mari nu aveau însă aceiași sfială și se amestecau nestigherite cu pământul negru și gras. Planta nu se mișca, nu zâmbea, nu vorbea. Miruna urla zgârâind covorul. Trăgea de pijama, de asistenta care încerca s-o ridice, de pătură. Apucă revista din greșeală și încercă să se lovească cu ea, dar asistenta o apucă strâns de mână și o opri. Imobilizată, Miruna zări fotografiile cu begonii din revistă și își aminti sfaturile pe care le citise. Se opri din țipat la fel de brusc cum începuse și încetă să mai opună rezistență. Surprinsă și transpirată de efort, asistenta îi dădu drumul și se retrase într-un colț. Miruna se prăbuși moale pe covor, cu ochii lipiți de revistă.
Begonia de flori se înmulțește prin bulbi sau bucăți de bulbi care să aibă cel puțin un mugure (aceștia se plantează cu partea concavă în sus) sau prin lăstari puși în apă până dă rădăcină și frunzulițe, când se vor planta.
Se târî până la grămada cea mai mare de pământ și începu să scormonească cu degetele. Dădu de doi bulbi de mărime medie, dintre care unul avea un mugure mic. Îl luă și îl puse în buzunarul pijamalei, apoi adună bucățile de plantă și toate petalele. Lăstarii îi puse în apă în paharul pentru spălat pe dinți, iar petalele le ascunse sub pernă. Apoi se așeză la fereastră și începu să aștepte.
joi, 3 februarie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Etichete
atitudine
(312)
viata
(297)
fotografii
(296)
recomandare
(213)
timp
(133)
proza scurta
(131)
dragoste
(127)
jurnal
(106)
căutare
(103)
video
(101)
literatura
(98)
recenzie
(96)
dorinta
(89)
peisaje
(80)
amintiri
(78)
Despre locuri si orase
(77)
călătorii
(75)
roman
(69)
film
(64)
feminin
(62)
eseu
(60)
contrasens
(56)
Bucuresti
(54)
România
(53)
poezie
(51)
muzică
(46)
portret
(44)
poveste
(44)
instantaneu
(43)
primavara
(39)
sarbatoare
(39)
Tams
(37)
copilărie
(36)
animale
(31)
vacanță
(31)
educatie
(30)
incredere
(29)
toamnă
(29)
campanie
(24)
turism
(24)
targ
(23)
aniversare
(22)
arta
(19)
concert
(19)
propunere
(18)
relatii
(18)
Adena
(17)
muzeu
(16)
responsabilitate
(16)
animatie
(15)
expozitie
(15)
joc
(14)
colectie
(13)
voluntar
(11)
model
(10)
Cortázar
(8)
Simone de Beauvoir
(8)
Milan Kundera
(7)
ReUseMe
(7)
Mihail Bulgakov
(6)
Kawabata
(5)
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.
Arhivă blog
-
►
2015
(72)
- ► septembrie (6)
-
►
2014
(147)
- ► septembrie (11)
-
►
2013
(180)
- ► septembrie (15)
-
►
2012
(210)
- ► septembrie (17)
-
▼
2011
(217)
- ► septembrie (18)
-
▼
februarie
(17)
- În așteptarea primăverii?
- Povestea cu pisoiul
- Despre comunicare
- Miercuri fără cuvinte
- Tânăr, dornic de afirmare, pasionat de calculatoar...
- Despre schimbare
- Alcool, rahat, dragoste
- Copiii zeilor
- Buckethead - Rim of the world
- Orhan Pamuk – Fortăreața albă
- The king's speech (2010)
- Amanta ( episoade )
- Ce-și face omul cu mâna lui - pictorial
- Absolutely Fabulous
- Surpriză!
- Begonia
- The kids are all right (2010)
-
►
2010
(192)
- ► septembrie (17)
Citeam si-mi aminteam de Séraphine: sensibilitate extrema si culoare pentru suflet.
RăspundețiȘtergereTare ma bucur cand primesc de lucru :) Pe Séraphine am gasit-o aici. Nu suna rau deloc.. Multumesc, Alma!
RăspundețiȘtergereAm reusit sa vad Seraphine. Intr-adevar, multa culoare, sensibilitate, contemplare.. Un altfel de film si o altfel de viata.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ai descoperit-o pe Séraphine. Acum doua saptamani am avut norocul sa dau peste o carte despre ea. Am citit-o in numai cateva ore, cu sufletul la gura. Iar filmul mi-a mers la inima.
RăspundețiȘtergere