Tânăr, dornic de afirmare, pasionat de calculatoare – Jonathan James

sursa foto

2 luni de acțiune, câțiva ani de muncă, 6 luni de detenție, 1.7 milioane de dolari valoarea codului obținut ilegal, 24 de ani de viață, 1 singur glonț.

Pentru că nu știam nimic despre vreun un hacker sau cracker, am lăsat Internetul să-mi ofere ce știe el mai bine: informații. Am scris 'hacker', apoi am adăugat 'famous' și am lansat dorința către Google. Primul rezultat a fost un top al celor mai grozavi 10 hackeri ai tuturor timpurilor. Hollywood-ian aș zice dacă ar exista un asemenea cuvânt. Primul de pe lista neagră (black-hat hacker) este Jonathan James, un puști care a reușit performanța să fie primul minor condamnat pentru că a obținut și copiat secrete informatice ale unor mari firme (o agenție a Departamentului de apărare a Statelor Unite care se ocupă cu amenințările nucleare, biologice, chimice și alte arme și NASA, ca să nu vă imaginați că se juca băiatul cu chestii mărunte). A stat 6 luni în închisoare și a fost eliberat condiționat (nu avea voie să se atingă de calculatoare) și apoi a mai făcut câteva luni pentru că a încălcat eliberarea condiționată (consum de droguri). Avea 16 ani neîmpliniți.

E simplu de ghicit ce-i determină pe acești copii să se joace cu departamente de apărare și chestii de securitate națională. Cum spunea și Jonathan într-un interviu anonim acordat PBS: este vorba despre putere, oricui îi place să simtă că deține controlul. Și nici n-a fost greu să fure cod în valoare de 1.7 milioane de dolari (supraestimat spune Jonathan) de la NASA. Măsurile de securitate erau destul de puține și aveau multe probleme în sistem. Pentru un puști de 16 ani a fost o provocare, soluționată cu ajutorul câtorva cărți de programare, cu ambiție și muncă. După ce a fost prins, le-a spus celor de la FBI (care i-au luat calculatoarele, CD-urile, cartea Star Trek și orice dispozitiv electronic au găsit) tot ce a făcut, cum anume a făcut și ce ar trebui să facă pentru a-și rezolva problemele de securitate. Jonathan James a declarat anchetatorilor că doar se uita, totul era o joacă. Întreaga operațiune îndreptată împotriva NASA și a departamentului de apărare a durat 3 luni. (august-octombrie 1999)

În povestea lui Jonathan nu este nimic neobișnuit. Un puști dăruit și pasionat, care s-a jucat cu secretele Statelor Unite și a plătit ușor pentru asta. În interviul acordat PBS declara că ar vrea să-și deschidă o firmă de securitate, ca toți hackerii neangajați încă de marile companii. Este genul de 'noroc' pe care și-l dorește orice puști de 16 ani pasionat de computere: să dea lovitura spărgând securitatea unui departament cu nume sonor, apoi să i se recunoască meritele informatice și după o pedeapsă simbolică să fie angajat cu un salariu imens și beneficii la respectiva companie sau la alta și mai și. Este visul oricărui licean olimpic la informatică, urmărit de teama permanentă că nu va fi observat, că va rămâne doar un tocilar marginalizat pe care nu-l va băga nimeni în seamă. Își ocupă orele libere studiind, își consumă neuronii proaspeți găsind soluții și le oferă importantelor companii zâmbind complice și așteptând fluturașul de salariu care îi va deschide ușile unei vieți frumoase.

Dar primul comentariu al topului celor mai grozavi 10 hackeri ai tuturor timpurilor spunea: "Jonathan James este mort. A murit "neașteptat" în locuința sa, pe 18 mai 2008. Avea 24 de ani."

Se spune că Jonathan ar fi fost depresiv și s-ar fi împușcat pentru a scăpa de poliție. În 2007, în urma unui imens scandal legat de compromiterea informațiilor personale și financiare a milioane de clienți ai lanțului de magazine TJX, Jonathan a fost bănuit că ar fi avut legătură cu hackerii responsabili de acest atac. Vinovăția lui nu a fost dovedită, dar tatăl lui Jonathan spunea că băiatul se simțea persecutat. În biletul găsit după moartea sa, Jonathan spune că nu are încredere în justiție și că gestul său era singura variantă posibilă pentru a recăpăta controlul. Biletul a fost trimis către wired.com dupa mai mult de un an de la moartea lui Jonathan.

A scris 5 pagini. Nu se grăbea să moară. N-a înțeles nimeni ce i s-a întâmplat în acele 6 luni de închisoare, dar când s-a întors acasă era alt om. Tatăl său spune că nu mai ieșea din camera lui, nu învăța, nu muncea, nu-și dorea să facă nimic. Copilul isteț, de care tatăl său (el însuși inginer) era mândru, devenise un adolescent apatic și retras. N-au venit nici gloria, nici banii. Dovada capacității sale extraordinare de a răzbate dincolo de o armată de programatori și experți i-a adus doar o suspiciune continuă din partea autorităților. Nu i s-au oferit nici burse, nici slujbe. A fost uitat până când unii dintre prietenii săi au ajuns în vizorul poliției și atunci a fost anchetat la fel ca ei, deși nu era vinovat decât de faptul că-i cunoștea. Anchetatorii nu au declarat absolut nimic înafara discuțiilor existente în dosarul procesului. La 24 de ani, bântuit de teama că de data asta pedeapsa va fi de câteva zeci de ani (pentru că nu mai era minor), s-a sinucis susținându-și nevinovăția. După 10 zile de la moartea sa un prieten a văzut doi bărbați umblând la mașina lui Jonathan. I-a întrebat cine sunt și ce fac, iar unul dintre cei doi bărbați i-a răspuns că recuperează dispozitivul de urmărire.

Povestea s-a schimbat. Elogiul unui tânăr programator, dornic de afirmare și suficient de îndrăzneț pentru a-și încerca forțele cu NASA și cu departamentul de Apărare al Statelor Unite, se transformă subtil într-o poveste tragică. Cele mai multe din articolele dedicate lui Jonathan James se opresc asupra aspectelor plăcute ale experienței sale: gustul puterii, controlul, dedicația, munca, inteligența, planurile de viitor. Mult mai puține adaugă și detalii privind moartea sa și motivele care au dus la acest final urât. Poate riscurile unei astfel de aventuri ar trebui prezentate un pic altfel, mai real și mai puțin euforic. Mai sunt și alți puști dornici de glorie.