Se făcea că era un pisoi alb cu negru foarte neastâmpărat. Îi plăcea să zburde și să se îndepărteze de casă cât mai mult, alegând după fluturi și alte gâze. Într-o zi, pisoiul s-a îndepărtat atât de mult încât n-a mai găsit drumul spre casă. Tot căutând cărarea potrivită, a ajuns într-o poieniță cu multe flori și verdeață și fluturi....Este cel mai îndepărtat punct al poveștii la care am ajuns. Adormeam invariabil, deși ardeam de curiozitate să aflu miezul poveștii. O întrebam pe bunica ziua, dar cum era povestea de seară nu-mi dezvăluia secretul. Mai târziu, când pierdusem dreptul de-a asculta povești înainte de culcare, bunica a mărturisit că povestea cu pisoiul era inventată de ea, din mers, și nu avea mai mult decât reușeam eu să ascult.
De atunci, am ascultat, văzut și citit nenumărate povești, scrise de autori celebrii, produse de studiouri cu bugete imense, interpretate de actori premiați cu Oscar. Niciuna nu se poate compara cu povestea mea cu pisoiul năzdrăvan, niciuna nu m-a făcut atât de curioasă, atât de atentă și nu mi-a adus mai degrabă somn atât de dulce. Mi-e tare dor de poveștile de atunci, de felul în care le ghiceam, le imaginam și nu le mai puteam uita. Mi-e tare dor și de povestitorii vieții mele.
Postări
In copilarie, bunica mea a avut proasta inspiratie de a inventa o poveste sinistra, cu o mana moarta ce iesea de sub pat si daca te gasea nedormind, se intampla ceva, nu mai stiu ce, dar nu pre vesel. Motiv pentu care, stand sub plapuma nici nu clinteam :)
RăspundețiȘtergereDar tot mi-e dor de bunica mea si rulada ei cu dulceata de caise.
Pe masura cresterii mele, mi-au placut : Fetita cu chibrituri, Cenusareasa, Fram ursul polar, Marry Poppins, iar din cele inventate de mine, fara doar si poate, Pisoias de laptuc :)
Ah, ce-mi place pisoiasul tau. Cunosti personajele principale personal? :)
RăspundețiȘtergereNu mi-au placut deloc povestile in care erau copii chinuiti, gen Oliver Twist, Singur pe lume, Cuore, etc. Am preferat mereu povestile cu aventuri, calatorii, nazdravanii, prieteni multi si intamplari haioase. Aventurile lui Cepelica :)
Pai Pisoias sunt eu :)
RăspundețiȘtergereAh, bun, atunci le cunosti :) Tare faina analogia, a iesit o poveste frumoasa chiar si pentru cei care nu-si dau seama de sursa de inspiratie.
RăspundețiȘtergereLa bunici am avut noroc de o copilarie ca o poveste. Nu mi s-au spus povesti tocmai fiindca traiam in poveste. Iar cand ajungeam in pat eram atat de vlaguita de joaca incat adormeam instantaneu.
RăspundețiȘtergereSi eu am avut noroc de o copilarie cu bunici, cu povesti traite si povestite.
RăspundețiȘtergere