The kids are all right (2010)

Mă știți doar, mă las greu convins să vă scriu despre filme sau cărți care nu mi-au plăcut. Totuși, azi am un motiv: mă strădui să înțeleg ce se întâmplă în capul și-n inimile celor din jurul meu, mă strădui să zâmbesc înțelegător și nu strâmb și încurcat. Așa că, într-o lungă plimbare pe-nserat, strecurându-mă printre cele 8 grade cu minus și încercând să-mi trag fularul până peste ochi, am analizat de ce filmul 'The kids are all right' a fost considerat cel mai bun film de comedie al anului 2010 și s-a ales cu un Glob de Aur (ba chiar cu două dacă îl socotim și pe cel al Annettei Bening pentru cel mai bun rol într-un film de comedie).

Întâi să vă spun despre ce e vorba. O familie extrem de modernă, alcătuită din două mame, un băiat și o fată se confruntă cu niște probleme interne (copiii iau legătura cu donatorul materialului genetic care a conlucrat la aducerea lor pe lume). De aici, diverse angoase, răbufniri, sentimente, confuzii și iluzii. Pe scurt, o dramă de familie. Totuși, nimic amuzant.

Pot să înțeleg că subiectul este inedit, nu găsim mereu filme cu familii de lesbiene, și este bine realizat, pentru că nu rănește sentimentele nimănui: familia e familie, dragostea la fel, copiii sunt fericiți, totul este normal și în bună înțelegere. Așa că probabil a primit puncte în plus pentru abordare. Dar a considera sensibilitatea unor femei de vârstă medie, umor, e prea mult spus.

Cu vântul în față, pe calea Victoriei, alunec periculos și mă contorsionez într-o poziție imposibilă pentru a-mi recupera echilibrul. Cineva lângă mine râde. Aha, îmi zic în mintea mea ocupată, poți râde de un om aflat la ananghie. Poate că și teama celor două femei, mereu atente la purtările lor și la reacțiile copiilor, poate stârni niște ciudate sughițuri de râs. Poate că frământările fără răspuns al unui om care se teme să nu-și rănească odraslele seamănă cumva cu frământările mele alunecând pe o gheață imprevizibilă. Nu-mi pot da seama ce public au avut în vizor producătorii și ce anume i-a amuzat pe jurații Globului de Aur.

Nu, categoric nu mă pot convinge că 'The kids are all right' merita un Glob de Aur și aprecierea de comedie. Am înghețat, mi-e foame și nu mai vreau să caut înțelesuri ascunse și amuzante pentru un film care nu a reușit să mi le dezvăluie singur. Următorul!