
Cartea lui Francis Scott Fitzgerald aduce în atenție un alt fel de proză scurtă. Este vorba despre proza cu acțiune, cu poveste, cu început, mijloc și final, cu personaje complexe, urmărite cu migală pe parcursul unei porțiuni importante a vieții. Fiecare povestire a lui Fitzgerald este un film bine structurat, construit cu suspans și culoare. Cu siguranță vă veți întreba ce a mai rezervat pentru următoarea povestire și veți fi uimiți de varietatea subiectelor, situațiilor și personajelor.
Am fost surprinsă, cum sunt adesea, de proza scurtă. Bogată, suculentă, accesibilă, scrisă cu umor și inteligență. Descopăr mereu noi și noi autori care dau ce au mai bun acestui gen, de parcă ar fi rezervat revelațiilor, celor mai intime gânduri și celor mai profunde adevăruri. Este un fel de entuziasm pe care nu l-am regăsit decât în acest gen. Un soi de excursie cu școala în care știi că ți se pot întâmpla multe, ceea ce urcă nivelul adrenalinei, ca la fnal să te readucă la viața banală. De scurtă durată, intensă și de neuitat. Așa e proza scurtă pentru mine și musai adaug pe listă și numele lui Fitzgerald (știți bine, deja că îi am acolo pe Cortazar, Borges, Onetti).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu