luni, 26 septembrie 2011

Tăcere

Tăcere. Îmi strâng cu putere ursulețul de pluș și îi șoptesc să nu-mi dea drumul la mână orice ar fi. Sper să mă asculte, nu știu cum m-aș descurca fără el. Mi-e teamă. Nu, sunt îngrozit de liniștea asta care-mi pătrunde în cap și-n piept. Doar tusea mă face să uit de spaimă, doar boabele de sudoare se mișcă în tăcerea nefirească instalată în jur. Sunt singur, deși sunt toți cu mine. Nu vreau decât ursul, prieten de nădejde, care le știe pe toate și nu judecă nimic. Nu plânge, nu se ascunde după perdele ca să nu-l văd, nu mă ceartă și nu mă părăsește. Nu mă trimite la culcare singur. Îl strâng, e încă lângă mine, dar parcă i-a slăbit strânsoarea. Nu cumva i-o fi rău? Aș vrea să mă uit la el, dar nu, nu mă pot mișca. Mi-au dat ceva ce mi-a înțepenit brațele și gâtul, mereu îmi dau câte ceva amar și mint că e ultima dată. Pot doar să-l strâng lângă mine și să fixez la nesfârșit tavanul alb al unei camere care miroase urât. Aș putea să strig, dar în tăcerea asta sigur s-ar sparge ferestrele. Să nu mă lași, nu acum, încă puțin și promit că ne va fi mai bine și chiar vom reuși să spargem tăcerea, de-a fi să spargem și ferestrele.


4 comentarii:

  1. Tacerile sunt bune pentru ca nasc cele mai frumoase cuvinte, e si a tacea o stiinta a stiintelor adunate...

    RăspundețiȘtergere
  2. @teonegura: Uneori tacerea inspaimanta mai mult decat construieste. Sunt taceri si taceri..

    RăspundețiȘtergere
  3. OFZ,

    textul tau m-a trimis inspre ideea unui copil; a unui copil bolnav, singur, doar el cu ursuletul de plus.
    Daca spun ca mi-as dori ca nici un copil sa nu fie bolnav, e o utopie. La fel, daca mi-as dori ca nici un copil sa nu fie singur niciodata.
    Tacerile rele si grele exista.
    Asa cum exista copii ce se inchid in aceste taceri si nu mai ai cum sa ajungi la sufletelul lor.
    Pana nu de mult, credeam ca e imposibil asta, ca trebuie sa existe o cale prin care pot ajunge la un copil, oricat de inchis ar fi el. Realitatea mi-a demonstrat ca nu pot ajunge.
    Si ramane asa un gust amar...

    RăspundețiȘtergere
  4. @lotusull: E amar, intr-adevar. Dar bravo tie ca incerci sa ajungi la ei.

    M-am gandit mai mult la copilul din fiecare. Un copil ascuns, care se loveste de multe ori de neputinta de a se face auzit.

    RăspundețiȘtergere

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine