Narghilea cu aromă de măr

Mâinile îmi miros a struguri, iar părul a fum de frunze arse. Pisica mi se urcă din ce în ce mai des în poală, nu mai dorm cu geamul deschis și, ca din greșeală, plec de acasă luând un șal cu mine.

Pe scară miroase a oțet. Terasele sunt din ce în ce mai goale, magazinele nu mai au reduceri, au apărut primele oferte pentru ski în Austria. Copiii se vânzolesc spre școală, studenții fac curat în cămine, în piață au apărut gogonele, cămara adună zacuscă.

La 7 e deja întuneric, teiul a făcut o bubă galbenă pe frunze, mi-e poftă de un vin bun și de pâine de casă, de-o ciocolată caldă și de cozonac. Se îndesesc târgurile, se culeg viile, se numără bobocii, e liber la nunți, cerul e acel albastru, frunzele zboară în neștire.

E toamnă. Până unde va ține toată situația asta?