Nu mai știau cine îl adusese. Un om poate,
bărbat sau femeie, al cărui chip nu se mai putea desluși în
amintirile lor. Era mare și avuseseră nevoie de toată masa din
bucătărie ca să-l desfacă. Nu fusese ușor. Înfășurat strâns
în hârtie roșie, pachetul se luptase și se zbătuse, reușind
să-l rănească pe unul dintre ei cu foarfeca. Cei mai mici au
scăpat un strigăt de mirare când au văzut cutia desenată cu
personaje fantastice în culori tari. Au mângâiat-o cu teamă, au
studiat figură cu figură și în cele din urmă și-au făcut curaj
să o deschidă. Cutia s-a opus. A fost nevoie s-o apuce toți de
margine și s-o scuture bine, până când capacul a alunecat greoi,
mugind, cu un zgomot de cavernă. Înăuntru erau aliniate cărți de
joc, figurine de plastic, jetoane colorate, un carton mare cu o hartă
complicată, niște zaruri și multe alte mărunțișuri care mai de
care mai atrăgătoare. Dar nu au reușit să găsească manualul de
instrucțiuni. Degeaba au scotocit ei toată cutia, au desfăcut și
numărat fiecare piesă, au scuturat capacul, nu era nicăieri și
pace.
Au stat multă vreme pe gânduri,
studiind harta fără noimă, chinuindu-se să înțeleagă rostul
fiecărui personaj. Aveau multe teorii și până la urmă au început
să se certe și să se organizeze în tabere, apoi iar s-au certat
și grupurile s-au mărunțit. Au ținut-o așa până când fiecare
a ajuns propriul lui grup cu propria lui interpretare. Atunci, ca la
un semn, s-au repezit toți și au smuls câte o bucată de hartă,
au îndesat în buzunare câte jetoane au putut lua și au rupt
personajele în bucăți. Fericiți cu prada lor, au plecat în lume
căutând să-și împlinească rostul și să dezlege misterul
jocului. Din timp în timp, se întâlnesc cu altul care are o bucată
de hartă potrivită ca formă sau culoare și speră că vor rămâne
alături ca să reîntregească harta. Dar cum fiecare are bucata lui
de personaj și jetoanele ascunse, e greu ca acest lucru să se mai
întâmple.
De când au primit jocul, oamenii nu
mai au liniște. Nu știu dacă e un joc de hazard sau de logică și
au împrăștiat piesele prea mult ca să se mai poată lămuri acum.
Nu mai au harta întreagă și reguli oricum n-au avut niciodată,
așa că le este aproape imposibil să se pună de acord asupra
scopului și mijloacelor acestuia. Știu doar că pe cutie, printre
personaje și frânturi de scene, scria cu litere mici: dragoste.
Postări
OFZ,
RăspundețiȘtergerem-ai lasat fara cuvinte...
Fiecare cu bucatica lui, fiecare cu propria interpretare...Si visul de a reintregi harta...
Frumos tare ai scris.
...
Uite, mi-ai dat o idee si o sa ma gandesc serios la ea. O sa incerc sa incropesc un manual de utilizare al modului in care functioneaza fiinta mea. Cine stie, poate asa va fi mai usor cand ma voi intalni cu cineva ce are la randu-i o bucatica de joc :)
@lotusull: Crezi ca daca fiecare si-ar scrie un manual am fi capabili sa le unim si sa gasim solutia? E o idee. Aproape imposibila in complexitate matematica, dar poate si matematica tot noi am marginit-o.
RăspundețiȘtergereOFZ, nu stiu sigur daca ideea ar functiona, dar poate merita incercat.
RăspundețiȘtergereDesi, in gluma asa, chiar nu ma pot imagina, mergand pe strada cu o tablita la gat pe care sa scrie frumos, cu majuscule : instructiuni de utilizare :)
Si uite asa, iar ne intoarcem la aceea singuratate...
Mi s-a spus de atatea ori ca e un joc si ca exista reguli, incat nici macar nu ma mai uit in pachet, caut direct instructiunile si, daca nu le gasesc, il abandonez intact. Obisnuiam sa cred ca pachetul rosu vine pe adresa, recomandat chiar, te cauta pana te gaseste acasa si iti ia semnatura de primire, iar apoi il deschizi cu nerabdare si emotie si, din momentul acela, magia incepe.
RăspundețiȘtergere@lotusull: Deciziile sunt alte noastre, indiferent de ce carti avem sau de pozitia pe harta.
RăspundețiȘtergere@Anda: Poate intr-adevar este asa, cu adresa si adresant, cu semnatura de primire si PayPal. Mie mi se pare mai degraba o frantura de viata, cu instructiuni putine si mult hazard :)