De ce Ștrumfii nu mai sunt ce-au fost

De ceva vreme mă tot foiesc să văd proaspătul film cu Ștrumfi. Așa, de dragul vremurilor trecute în care sorbeam cu nesaț fiecare episod. În plus, mă intriga faptul că în film se amestecă realul cu fantasticul, filmul cu animația, actorii cu ștrumfii.

Din păcate, deși povestea nu e chiar groaznică, micuțele creaturi albastre arată de parcă ar fi făcute din plastilină. Și-apoi uneori sunt foarte mici, alteori sunt cât jumătate de palmă, uneori abia mișcă un fulg și alteori plimbă cu ușurință cărți. M-a nedumerit un pic dimensiunea lor, semn clar că nu mai sunt copil și îmi pun prea multe întrebări. Povestea începe bine și termină îngrozitor de siropos, singura care mai salvează situația fiind pisica lui Gargamel, Azrael. De cele mai multe ori, Azrael este o pisică obișnuită, dar are și momente în care producătorii o schimonosesc conform replicilor.

Pentru o poveste dedicată celor mici, The Smurfs se străduie prea mult să fie moralizatoare în sensul construirii unei familii. Pentru o poveste dedicată celor mari, filmul este mult prea ușor și dulce, fără prea multă acțiune sau complicații.Eh, s-au dus vremurile bune când nu mă dezlipeam de televizor nici măcar la reluări.