Nu, nu era un loc în care n-am mai fost, dar nici nu trebuia. De fapt, nu mi-a trebuit nimic. Nici laptop, nici confort, nici peisaje spectaculoase, nici civilizație străină. Doar oameni dragi și benzină. M-a surprins zăpada și ghețușul, m-a surprins primul ger și m-a surprins soarele care s-a încăpățânat să se proiecteze pe munți. M-au surprins frunzele încă galbene și roșii tremurând mirate sub zăpadă. M-au surprins drumurile înghețate și iarba încă verde. Știți senzația aceea când plutiți pe spate și vă intră apă în urechi suficient de mult cât să percepeți lumea din jur difuz, anormal? Așa am trăit câteva zile. Am plutit cu ochii la un cer mereu schimbător, am amețit volanul pe serpentine, mi-am pierdut rațiunea printre frunze și munți. Cumva încă plutesc, încă amețesc, încă nu m-am regăsit. M-am întors la apus, recunoscător. Și mă înclin a rugăciune de rămas bun, de mulțumire, de amintire.
Postări
Reintorcerea la simplitate... :)
RăspundețiȘtergere" Și mă înclin a rugăciune de rămas bun, de mulțumire, de amintire. " - e superb randul acesta. E pur. E autentic pana in prasele.
Iar eu zambesc :)
@lotusull: Multumesc pentru zambet :)
RăspundețiȘtergereEhehe, cebune sunt escapadele :D
RăspundețiȘtergereLasa ca-ti revii tu imediat :D dar ar fi pacat sa nu mai gusti inca din acele momente :D
foarte frumos si original!felicitari!
RăspundețiȘtergereosenzatie minunata, sa stiica nu ai planificat nimic, dar te bucuri de ceea ce vezi. Un drum spre nicaieri
RăspundețiȘtergere@ganguritu: Sunt foarte bune, nu vreau sa-mi revin :D
RăspundețiȘtergere@fotograf nunta diana: Multumesc, te mai astept.
@Costin: Intr-adevar, cele bune neplanificate fac foarte bine la sanatate :)