miercuri, 3 martie 2010

Vecinii

Am fost de-atâtea ori vecini. Ne întâlneam în prag de seară, visând aievea cu ochii-n cer, eu zburători, iar tu Ilene, cu piele albă și flori în păr. Ne rușinam unul de altul, dar doar o clipă mai apoi, ne surâdeam complice-n taină, căci nimeni nu era ca noi. Din blocurile gri și triste, ieșeam cu totul pe fereastră. Aveam eu talpa mea de cer, cu doar trei stele-nscrise-n dânsa și vise multe, versuri, gânduri, necunoscute complicate, dar n-aveam timp pentru un noi. Nu te cunosc. Priveam la tine în odaie curios, pierdută, fără rost. Și îți știam și obiceiuri și părinți, dar ce folos.

În ziua-n care te-am văzut în calea mea, nu m-am oprit să-ți dau binețe, doar te-am privit trecând și-aproape prea aproape atunci mi-ai fost. Din spatele perdelei mele, ascunsă-n talpa mea de cer, aveam curaj să zbor ca ulii, să te înfrunt, să te aștept. Realitatea este alta si n-am știut s-o integrez în mica mea vecinătate. Nu mă cunoști și mă întreb de știi că cele trei stele sunt din centura lui Orion. Nici tu nu te-ai oprit din drum să mă privești în ochi deschis, n-ai spus nimic. Cumva noi doi am fost vecini, fără nume și destin. Am împărțit două ferestre și-un pic de cer, mulți ani și timp, nimic concret.

În drumurile noastre multe am fost purtați departe de casă și ne-am reîntâlnit de fiecare dată mai apropiați, zâmbind discret la amintirea zilelor de vară trăite-n doi cățărați pe pervaz. Mi-amintesc de tine cum îmi amintesc de colegii de școală, de iubirile din liceu, de descoperirire studenției. Dar noi n-am vorbit altfel decât prin priviri.

Ne-am regăsit de multe ori pe drum. În cafenele, pe munți, pe străzi. Ghidați mereu de doar trei stele. Acum îți știu chiar și soția și știu că peste drum în bloc stau alți vecini. Dar nu-s ai mei, cum nici eu nu mai sunt a ta și nici pervazul nu îi știe. Mi-ai fost aproape atâta vreme. Nu am nimic să-ți spun acum. Tu nu m-ai cunoscut pe mine și nici eu nu cred că te-am vrut. Ne-am întâlnit din întâmplare, în umbra gri a unui bloc. Ne-am ascultat cu ochii-n zare, am așteptat și ne-am uitat.

6 comentarii:

  1. Intr-o seara,in urma cu doua saptamani, plecand de la blog-ul Alinei Grozea, am ajuns la al tau si am citit pe nerasuflate ceea ce scrisesesi. Mi-a placut pana si ghidusia de a lasa nelamurita sursa gandurilor chiar si in ciuda numelui ales. Ideile, trairile vin de la o ea, de la un el sau de la androginul lui Platon ? Experienta mi-a prins bine pentru ca m-a impins sa ies din comoditate si sa astern pe ecran ceea ce nu mai asternusem pe hartie de multa vreme.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce anume ai citit acum doua saptamani? Mi-ar placea sa stiu. Oricum ma bucur ca ai considerat scrisul util si ca l-ai lasat sa te elibereze. Ajuta uneori.

    Cat despre genul personajelor, nu tin neaparat sa fie genul meu. Imi place sa ma joc cu perspectivele si cu povestile. Personajul meu, chiar daca vorbeste la persoana intai, are libertatea de a-si alege ce gen i se potriveste. Uneori isi alege si numele.

    Te mai astept, cu bine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce cameleonic/a esti! Am citit aproape TOT ceea ce scrisesesi. Eram la birou, intr-o atmosfera apasatoare, irespirabila, pe care n-o mai puteam indura. Aveam nevoie de aer proaspat si l-am gasit la tine pe blog. Chiar eram pe punctul de a trimite un comentariu la una dintre postarile tale si din motive tehnice s-a pierdut pe drum. As fi scos capul mai devreme, dar n-a fost sa fie. Inima mi-a ramas la "Indoiala" ("plic alb sau dosar plic alb")( ma si revedeam pe holurile Facultatii de Filosofie pe vremea cand nu fusese inca mutata de langa Opera)si la rochia rosu corai a Mirunei din "Regasire", care fara sa stiu de ce m-a dus cu gandul la "Brocart de toamna" de Teru Miyamoto.

    RăspundețiȘtergere
  4. Evenimentul "plic" s-a intamplat la Facultatea de Jurnalism. Unele fapte chiar sunt reale, nici eu nu stiu unde se termina adevarul si unde incepe fantezia.

    Ma bucur ca ti-am fost de folos, ca am trezit ganduri si amintiri. Pana la urma asta e "banalitatea cotidiana", ni se intampla tuturor si are farmecul ei.

    Pe curand!

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru a nu fluctua in permanenta intre genuri, pentru a-mi fixa cat de cat un punct de reper, aleg femininul si-ti marturisesc ca am fost impresionata de umilinta si de daruirea cu care ti-ai construit blog-ul. Nu existau comentarii, dar continuai sa infloresti, sa oferi eleganta, delicatete, inteligenta, umor si frumusete, caci scrisul curgea firesc din fiinta ta catre lume. O mare calma care imbratisa uscatul.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu mi-am construit blogul din motive comerciale. Mi-am dorit sa scriu si sa-mi fie textele citite. Am vrut sa fiu regizor, scenarist, tehnician si director de imagine in acelasi timp. Stiu, mi-am dorit mult. Dar am primit satisfactie prin fiecare mic comentariu al vostru.

    Despre bloguri si tot ce am invatat din acest mediu scriu la revista www.renne.ro

    RăspundețiȘtergere

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine