O fată singură-n parc

Când ești una dintre acele tinere femei care nu posedă verighetă și soț agățat prin verigheta pereche de fustele tale – cum s-ar zice necăsătorită, celibatară, fată mare sau femeie singură -, ziua de sâmbătă este dedicată unui răsfăț personal. Nu tu călcat, nu tu spălat, nu tu gătit, nu tu piață sau centru comercial. Când ești una din aceste persoane, nu te plimbă nimeni în mall ca să mănânci și tu măcar în weekend la fast-food și să vezi un film. Nu. Tu bați librăriile îmbrăcată ca o vedetă de cinema incognito (pantaloni largi, pantofi fără toc, tricouri și mai largi și ochelari de soare), înarmată cu o cafea cu lapte și cu o poftă nebună de o carte nouă. Stai în librărie până se termină cafeaua, alegând și răsfoind, și de cele mai multe ori achiziționezi o carte fără de care chiar nu mai putea pleca de acolo. Pentru situațiile în care nu găsești, ai o carte în geantă.

Te îndrepți apoi agale spre un loc însorit și îți alegi tacticos o bancă și un suc. Inspiri adânc, scoți ochelarii de soare și deschizi cartea. Departe răsună ușor ritmul muzicii populare autohtone, vreun ansamblu, vreo sărbătoare. Preț de 3 pagini citești liniștită, fascinată de albeața paginilor în care bate soarele și amețită de licuricii strălucitori care încep să-ți joace prin fața ochilor. Încălzită de soarele binevoitor, te scurgi ca o pisică lăsând să-ți cadă sandaua dreaptă.

Primul care te întrerupe din reverie, lectură și pace este un bărbat de vreo 70 de ani care se oprește admirativ lângă bancă și zice "Se vede că sunteți o duduie cu mult bun simț, de aceea sunteți atât de slabă." Zâmbești politicos și-ti bagi nasul adânc în carte, poate domnul observă și pleacă. Dar gândurile îți sunt deja tulburate și nu te mai poți concentra la citit. Realizezi că puțin îți pasă de complimentul lui și că ai fi preferat să-ți zică ceva de genul "nu m-am putut opri să nu admir o femeie atât de frumoasă și cu gust ca dumneavoastră. Bluza aceasta decoltată vă definește perfect bustul amplu și.." Termină cu prostiile, nici un bărbat nu cunoaște expresia "bust amplu". Colac peste pupăză sau inteligență peste bun-simț, nenea adaugă convins că ești cu siguranță o persoană și inteligentă și cu bun simț. Îți vine să-i zici că nici un bărbat aflat în prima jumătate a centenarului vieții sale nu dă doi bani pe inteligență, dar in loc zâmbești strâmb, mulțumești și îi urezi o zi bună.

Apuci să mai citești două pagini până când un tânăr vânzător ambulant se oprește mult prea aproape de tine. Cam între ochii tăi și cartea pe care o ții în mână. Vinde busuioc proaspăt, din ăla ce aduce noroc în dragoste și măritiș rapid. Când să refuzi politicos și ferm cineva se împiedică de butonul de volum al boxelor ansamblului folcloric și muzica răsună puternic. Tu refuzi, omul insistă, totul pe muțește aparent deși amândoi urlați din toți rărunchii. Începi să te enervezi pe norocul și busuiocul lui și când țipi mai tare "Nu vreau domnule să mă mărit, lasă-mă-n pace!" un bun samaritean se împiedică iarăși de butonul cu pricina și muzica tace brusc. Parcul răsună de vocea ta isterică. Mamele își strâng copiii la piept, iubiții își iau protector iubitele de după umeri, bătrânii se închină. Zâmbești candid, roșie ca o pătlăgică, dar măcar ai avut succes, pentru că vânzătorul se îndepărtează grăbit de teama jandarmilor.

Mai citești o pagină. Un grup destul de numeros trece prin fața ta. Îi auzi fără să vrei:
- Uită-te la asta săraca. Stă și citește în parc. N-are și ea pe unu s-o scoată la aer în weekend.
- Mai știi tu? O fi de-aia cu ifose.
- Mda, nici nu pare așa tânără. Trebuia să aibă copii de mult.
- S-ar potrivi cu văru' Mișu, că și ăla e holtei bătrân.

Ai ridicat de mult ochii din carte și fixezi grupul ca din întâmplare. Ei continuă să vorbească despre tine, uitându-se fără jenă și ignorând simțurile tale normal dezvoltate. Apoi la fiecare pagină citită trece câte un grup. Te uiți la ceas nervos, să ții minte ora aia la care e musai să nu mai calci în parc vreodată. Închizi cartea, că poate ea era de vină. Acum ești doar un om care admiră parcul într-o zi frumoasă de vară. Grupurile continuă să treacă și să comenteze. Ești pe rând fată sărmană, divorțată, ieșită la agățat, nebună de-aia de umblă prin parcuri și fură copii (cum s-a dovedit în nu știu ce telenovelă). Categoric ești întâi de toate surdă și oarbă, ceea ce te face să te întrebi de ce-și mai pun alte întrebări.

Îți aduni lucrurile și pleci. Te scufunzi în aglomerația străzilor centrale care funcționează ca un camuflaj. Mergi repede și hotărât ca să nu dai de bănuit. E deja dupămasă și ziua de răsfăț se apropie de final. Cumperi covrigi și niște mere și termini de citit în fotoliul preferat, cu ultimele raze de soare pătrunzând pe fereastră.